Cum îi judecăm pe alții de la prima întâlnire – sau impresii la prima vedere

Amintiți-vă ce s-a întâmplat când ați întâlnit o persoană pentru prima dată, fie accidental, fie prezentată de o cunoștință comună. Nu-i așa că nu au trecut nici câteva clipe și deja aveați o părere despre acea persoană?

Impresia pe care ne-o formăm, aproape instantaneu, despre o persoană necunoscută poate fi adevărată, dar la fel de bine poate fi una falsă. Ne va lua mult mai mult timp pentru a ne schimba gândirea decât să validăm ceea ce simțim deja — răspunzătoare pentru acest fapt fiind tendința umană de a confirma prejudecata.

Răspunsul este că nu suntem neajutorați în fața primelor noastre impresii. Ele pot să răsufle din inconștient — din spatele unei uși încuiate în interiorul creierului nostru — însă, doar pentru că ceva este în afara conștiinței, nu înseamnă că este în afara controlului.” – Malcolm Gladwell, Blink: The Power of Thinking Without Thinking

Avem două persoane în fața noastră: de una ne simțim atrași de cum am văzut-o, ne-am format o impresie pozitivă, iar prezența celeilalte persoane ne face să ne retragem, ne irită, o privim circumspecți. De ce ne place o persoană la prima vedere și de ce respingem o alta? Ce anume face diferența: zâmbetul, atitudinea, îmbrăcămintea? Fără doar și poate, este important ca prima impresie să fie pozitivă, dar este dificil să spunem care sunt informațiile ce ne conduc spre aceste evaluări, având în vedere faptul că se petrec extrem de repede.


Amy Cuddy, psiholog la Harvard Business School, investighează aceste impresii în cartea sa Presence și ne spune că totul se rezumă la două întrebări pe care ni le punem în mod inconștient când întâlnim o persoană necunoscută:

• Pot avea încredere în această persoană?
• O respect?

Când ne întrebăm „Pot avea încredere în această persoană?„, ce anume încercăm să aflăm? Ce se „ascunde” în spatele acestei întrebări? Căutăm să evaluăm acea persoană din punctul de vedere al căldurii și afectivității sale, iar acest lucru este important din perspectivă evoluționistă, deoarece omul este o ființă socială. De-a lungul timpului, am supraviețuit bazându-ne unii pe alții și având nevoie unii de alții. Vrem să știm dacă această persoană, necunoscută nouă până în acest moment, poate aparține grupului nostru de sprijin. Această persoană mă va ajuta în situațiile dificile din viața mea sau îmi va întoarce spatele? Mă va ajuta să-mi înving slăbiciunile sau mi le va exploata? Este o amenințare pentru mine, mă va răni sau este înțelegătoare și empatică? Mă pot bizui pe ea, pot avea încredere în ceea ce-mi spune? Ar fi înțelept să las această persoană să intre în viața mea?

Cea de-a doua întrebare, „O respect?„, ne ajută să evaluăm competența acelei persoane, nu pune accentul pe legăturile sociale, pe conexiuni, ci mai degrabă pe forța și inteligența acelei persoane. Este cea mai dificilă dintre cele două perspective de evaluare, pentru majoritatea oamenilor. Acum nu ne mai întrebăm dacă această persoană e dispusă să ne ajute, ci dacă e capabilă să o facă. Este această persoană sigură pe ea? Este încrezătoare în abilitățile pe care le are? Știe ea cine este cu adevărat, se place și se respectă? Pare a deține controlul vieții ei și se simte confortabil cu alegerile sale? Pare a fi inteligentă, puternică, educată, implicată și bine informată?


Mult mai ușor ne este să ne dăm seama de afecțiunea și căldura unei persoane, prin comparație cu competența acesteia, dar competența este mai valoroasă, mai prețuită.

Și totuși, experiența noastră ce ne spune? Dacă persoana în cauză nu este apreciată la prima vedere ca fiind caldă și demnă de încredere, toată competența din lume pălește în fața noastră.

Ce facem? Ne înarmăm cu ambele trăsături, pentru a face o primă impresie bună în orice situație. Nu contează dacă ne întâlnim cu părinții partenerului nostru sau dacă suntem la un interviu pentru obținerea unui job. Criteriile rămân aceleași. În primul rând, este foarte important să fii plăcut și demn de încredere. Apoi putem construi o imagine de competență și respect. Trebuie să fim persoana pe care alții să o poată iubi și, de asemenea, admira.

Dacă persoana pe care încerci să o influențezi nu are încredere în tine, nu vei ajunge prea departe; de fapt, ai putea fi suspectată că vrei s-o manipulezi. O persoană caldă și demnă de încredere, care este și puternică, provoacă admirație. Dar numai după ce ați construit între voi încrederea, puterea ta devine mai degrabă un dar, decât o amenințare.” – Amy Cuddy, psiholog

Distribuie acum

Carmen Elena Podar

Psiholog clinician, psihoterapeut relațional, membră a Colegiului Psihologilor din Romania și autor colaborator al paginadepsihologie.ro. Carmen coordonează programul de formare în psihoterapia familiei al AMPP din Oradea.

Mai multe articole de Carmen Elena Podar

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA