Cu ce să înlocuim temele pentru acasă?

Elevii sunt bombardaţi cu numeroase teme suplimentare, însă nu există studii ştiinţifice care să confirme că acestea ar fi cu adevărat utile pentru copiii din clasele primare.

Este surprinzător cum noi adulţii îi încurajăm pe copii să se implice într-o serie de comportamente despre care nu avem idee dacă le sunt benefice sau nu. Este şi cazul temelor pentru acasă, care reprezintă un motiv de război relaţional pentru majoritatea familiilor din România.

Încă din primele clase, elevii sunt bombardaţi cu numeroase teme suplimentare, însă nu există studii ştiinţifice care să confirme că acestea ar fi cu adevărat utile pentru copiii din clasele primare.

Cu alte cuvinte, doar pentru că aşa ne-am obişnuit sau pentru că aşa este rutina socială, perpetuăm unele obiceiuri inutile, fără să acodăm suficientă atenţie acelor comportamente despre care ştiinţa ne arată că ne sunt într-adevăr utile.

Dar dacă temele pentru acasă, în clasele I-IV, nu au niciun avantaj pentru copii, ce-i poate ajuta pe aceştia pentru a atinge beneficii academice?

Răspunsul este: cititul sau atunci când li se citeşte. Acest comportament are un ecou ştiinţific uriaş şi reprezintă un bun predictor pentru reuşita şcolară a copilului. Însă, dincolo de acest aspect lectura impactează pozitiv atât dezvoltarea creierului şi a minţii, cât şi imaginea de sine a copiilor şi adolescenţilor.

Nu mai este nicio noutate pentru teoriile dezvoltării umane faptul că atunci când noi citim creierul uman depune o activitate mult mai complexă decât atunci când privim la televizor, spre exemplu. Mai mult decât atât, putem afirma şi faptul că cititul favorizează creşterea şi maturizarea creierelor noastre. În copilărie şi adolescenţă, creierul creşte atunci când dormim şi în perioadele de timp în care ne focusăm atenţia într-o manieră constantă, fără întreruperi şi distrageri frecvente. Mai exact, cititul este una dintre activităţile de focusare a atenţiei, care, datorită energiei create în diferite circuite ale creierului, încurajează activarea anumitor arii corticale, iar legăturile neuronale astfel formate favorizează maturizarea creierului. Acest proces se numeşte neuroplasticitate şi descrie maniera în care creierul se modifică, ca răspuns la experienţele de viaţă în care ne implicăm. Este de subliniat că, creierul uman este în aşa fel construit încât acesta să se focuseze pe câte o singură activitate (multitasking-ul este doar un mit), ceea ce face ca informaţia dobândită să fie mai bine procesată, să fie conectată la alte informaţii similare, iar astfel noile cunoştinţe sunt mai bine asimilate la nivel cognitiv. Atunci când copilul citeşte la nivelul creierului se produc mai multe mecanisme esenţiale, care optimizează schimbările neuroplastice care reprezintă bazele învăţării.

cei care nu citesc sau cărora nu li se citeşte au o părere negativă despre sine

În calitate de psiholog cilinician şi psihoterapeut de familie, am relaţionat cu numeroşi copii atât din medii defavorizate, cât şi din contexte socio-economice cu o situaţie medie sau peste medie. Iar un aspect comun pe care l-am observant la aceşti copii, indiferent de situaţia financiară a familiei din care fac parte, este că cei care nu citesc sau cărora nu li se citeşte au o părere negativă despre sine în comparaţie cu acei semeni ai lor care au o relaţie mai apropiată cu lectura. Adesea, copiii distanţi de carte au impresia că toţi ceilalţi le sunt împotrivă, ceea ce încurajează implicarea lor într-o serie de comportamente cu funcţie de auto-apărare.

Un copil care a dezvoltat o relaţie de prietenie cu cititul deţine nu doar un vocabular mai complex, dar este şi stăpânul unei imaginaţii bogate şi a unor cuvinte care-i cultivă stima de sine. Atunci când suntem expuşi la o poveste, conţinutul acesteia este procesat atât de emisfera stângă, cât şi de cea dreaptă, proces care facilitează integrarea şi funcţionarea creierului uman.

O altă calitate umană esenţială pe care o cultivăm atunci când citim este “ascultarea” – ingredientul cheie al oricărui proces de comunicare. Iar studiile recente ne informează cu privire la faptul că atunci când citim ne exersăm ascultarea empatică – deoarece creierul transformă toate cuvintele în imagini şi adesea ajungem să ne identificăm cu caracterul principal al cărţii. Şi adesea fără să conştientizăm, preluăm o parte din trăsăturile sau caracteristicile eroului sau eroinei. Desigur că atunci când vine vorba despre cititul la copii este ideal dacă aceştia ajung să prindă gustul cititului liber, reuşind astfel să transforme mult mai uşor acest comportament într-un obicei axat pe plăcere şi motivaţie.

Un studiu interesant realizat de către un grup de experţi din cadrul Universităţii Yale, ne arată că există o serie de diferenţe neurologice semnificative între copiii care citesc şi cei care nu citesc. Însă, informaţia cu adevărat utilă pe care ne-o evidenţiază studiul este că aceste diferenţe nu sunt permanente, deoarece după opt săptămâni în care zilnic cercetătorii le-au citit timp de una-două ore copiilor cu deficite la capitolul citit, activitatea cerebrală a acestora s-a schimbat, creierele lor semănând cu cele ale copiilor familiarizaţi sistematic cu lectura.

Iar un ultim aspect pe care vreau să-l subliniez este impactul poveştilor de noapte bună, despre care se ştie că sunt hrănitoare pentru relaţia părinte-copil, însă despre care abia în ultimii ani s-a descoperit că au şi funcţia de a linişti sistemul nervos prin reducerea nivelului de cortizol şi îmbogăţirea producţiei de oxitocină la nivelul creierului. Astfel, după o zi plină de provocări şi momente mai mult sau mai puţin uşoare, povestea de seară este sănătate curată atât pentru conectarea interpersonală, cât şi pentru sistemul nostru imunitar. Beneficiu care poate fi resimţit atât de copil, cât şi de către părinte, ceea ce subliniază încă o dată puterea relaţiilor din vieţile noastre.

Distribuie

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de György Gáspár

Explorează