Cititul este un factor care influențează succesul în școală sau, în viitor, la locul de muncă. Este un fapt! De aceea foarte mulți părinți înțeleg cât de important este. O simplă analiză logică ar suna cam așa: dacă nu citești, nu poți obține note mari la școală; dacă nu obții note mari, nu vei avea un dosar bun sau o medie suficient de mare ca să intri la un liceu bun; dacă nu intri la un liceu bun, nu vei putea urma nicio facultate bună; dacă nu ai o facultate, nu vei avea un loc de muncă bun; fără un loc de muncă bun, nu vei câștiga suficienți bani – și astfel, nu vei avea o viață satisfăcătoare. Având în vedere că ne îndreptăm tot mai mult spre o eră în care robotizarea va înlocui din ce în ce mai mult mâna de lucru umană (iar cei mai afectați vor fi cei care nu știu să citească), va fi tot mai greu să ai o viață împlinită dacă nu citești.
Legat de acest subiect, am primit următoarea întrebare de la o mămică:
„O problemă cu care se confruntă copilul meu este cititul. Indiferent de beneficiile pe care le-ar putea obține dacă ar citi – nu vrea să o facă. Răspunsul lui este același: «Nu-mi place să citesc!» Nu știu cum altfel aș mai putea aborda această problemă…“
Așa cum spuneam mai sus, miza pe care o reprezintă cititul este foarte mare! Însă noi suntem singurii care o conștientizează. De aici vine și o foarte mare presiune – pe care noi, părinții, o punem pe copiii noștri. Pentru ei nu este o problemă faptul că nu citesc; pentru noi este! Pentru ei o problemă este faptul că cititul îi ține din joacă, acum, în acest moment. Copiii nu au capacitatea de a se proiecta în viitor. Oricât de mult le-am explica beneficiile pe care le vor obține (pe termen mediu și lung) dacă citesc și în funcție de cât citesc, ei nu pot să-și reprezinte în mintea lor această miză. De aceea aș zice că primul lucru pe care l-am putea face noi, adulții, este să ne detașăm un pic de… așa-zisa „problemă“! Astfel, vom putea aborda discuțiile despre citit cu copiii noștri fără a pune presiune asupra lor și fără să-i încărcăm pe ei cu foarte multe explicații raționale despre beneficiile cititului.
Mai degrabă, ca părinte aș încerca să caut să văd ce se ascunde în spatele lui „nu-mi place să citesc!“. În funcție de nivelul de dezvoltare al copilului, de temperamentul lui sau de context, acest mesaj poate însemna mai multe lucruri. Mă gândesc, de exemplu, la un copil care începe să descopere cititul și căruia îi este foarte greu sau la un copil care, deși a deprins lectura, nu este interesat de cărțile care i se oferă sau la copiii care asociază cititul cu școala și temele sau care pur și simplu simt că lectura este o modalitate prin care părintele încearcă să câștige pentru sine câteva momente binemeritate de liniște.
Iată mai jos câteva idei despre cum poate depăși părintele aceste probleme:
1. Înțelege dificultățile cu care se confruntă copilul tău.
Mulți copiii de 6–9 ani au dificultăți în a citi cu voce tare, deoarece citesc literele, nu cuvântul în întregime, și nu au viziunea de ansamblu a frazei. Este posibil ca, în context școlar, în această perioadă copilul să se fi simțit umilit sau ridiculizat de colegii de clasă sau chiar și de cadrul didactic. De asemenea, din cauza faptului că nu văd fraza în ansamblu, asemenea copii nu reușesc să identifice tonalitatea, semnele de punctuație, schimbările de registru. În acest sens, la noi a funcționat metoda cititului pe rând: eu citeam o frază și ea pe următoarea. Este foarte important cum îi corectăm în această perioadă: insistați pe ce a reușit copilul, nu pe ce a greșit.
Copiii de 10–12 ani au dificultăți în a extrage și identifica ideile principale dintr-un alineat sau în a face diferența între informațiile principale și informațiile neimportante, astfel încât le este dificil să facă rezumate. Aici am încercat ceea ce se numește citit „activ“, în sensul că aveam împreună discuții pe marginea cărții pornind de la întrebări simple, cum ar fi: De ce i-au plăcut sau nu copilului personajele? Dacă și când s-a confruntat cu o situație similară, în realitate? A avut personajul bun tot timpul un comportament adecvat? Au existat momente când personajul negativ a avut comportamente bune? Cum ai continua tu, copilul, povestea? Te-ai putea gândi la un alt final?
2. Oferă-i lecturi interesante și potrivite pentru vârsta sa.
Porniți de la pasiunile copilului pentru a alege cărți care să îi aducă noi informații în domeniul care îl interesează. Dacă este pasionat de cai și călărie, căutați reviste de specialitate și cărți cu povești cum ar fi Black Beauty. Este bine să lăsați deoparte propriile percepții despre ce ar trebui să citească. Spun acest lucru pentru că mi-a luat foarte mult timp să îmi scot din cap că doar cărțile din literatura universală sunt valoroase și simțeam frustrare când fetița mea își dorea să citească doar cărți cu pisicuțe și căței pierduți, de la chioșcul de ziare.
De asemenea, faceți alegeri potrivite pentru vârsta și nivelul lor de dezvoltare. În acest sens, dacă vă doriți, ca și mine, să intre în contact cu operele clasice, optați mai degrabă pentru repovestiri, decât pentru operele originale. S-ar putea să creați niște invidii în rândul părinților și prietenilor, povestindu-le cum copilul vostru de numai 8 ani citește Infernul sau Micuțele doamne sau Marile speranțe. Avantajul pentru copii este că astfel întâlnesc personaje mari și exprimări simplificate, care pentru un cititor începător sunt o binecuvântare.
℗PUBLICITATE
3. Nu asocia lectura cu școala sau temele.
Cititul este mai mult decât un tichet de acces într-o meserie. Este poarta spre o infinitate de lumi posibile, o sursă inepuizabilă de inspirație pentru jocuri, este o modalitate de dezvoltare a imaginației. După cum spunea Albert Einstein, „imaginația e mai importantă decât cunoștințele, căci în timp ce cunoștințele sunt despre ceea ce știm și înțelegem în prezent, imaginația ne duce spre tot ce am putea descoperi și crea“.
O modalitate bună este aceea de a integra lectura cu joaca prin elaborarea unui boardgame (de genul Piticot sau Monopoly), pe tema și cu personajele din carte. De asemenea, re-crearea unor pasaje din carte, transpunerea poveștii – folosind cuburi de construcții (gen Lego) sau plușuri și alte jucării – îi poate stimula pe copii. Puteți asocia lectura cu desenul sau vă puteți folosi de device-uri precum tableta, pentru a-l filma pe copil făcând un rezumat al cărții. Booktubing-ul este atât de la modă în zilele noastre!
4. Nu renunța la cititul împreună.
Fetița mea cea mare citește singură de la vârsta de 6 ani, însă nici acum, la aproape 9 ani, nu am renunțat la momentele în care îi citesc eu. Am păstrat lectura de seară ca pe o rutină și o modalitate în care ne spunem „la revedere“ înainte de culcare. Este ocazia prin care eu pot să-i introduc noi cărți, mai voluminoase, cum ar fi cărțile lui Roald Dahl sau seriile Narnia, Harry Potter, Tărâmul Poveștilor sau Copacul Depărtărilor. Este și ocazia de a lua un prim contact cu povestea, de a descoperi împreună cu mine cuvinte noi – pe care nu le înțelege și pe care i le explic eu sau pe care le căutăm împreună în dicționar (modelându-i astfel un comportament pe care în viitor poate să-l adopte ea singură). Multe dintre cărțile pe care le-am citit astfel și care i-au plăcut ori au amuzat-o foarte tare ea ajunge să le recitească singură după o anumită perioadă.
Câteodată, în weekenduri sau în vacanțe, ne tolănim pe canapea și citim câte o revistă, cum ar fi Ghidul Pozneț de Cultură sau Fabulafia.
5. Activități în familie care implică lectura și cărțile.
De câțiva ani, am norocul să fac parte dintr-un club de lectură, pe care l-am înființat împreună cu un grup de prietene, și o dată la o lună-două ne întâlnim să dezbatem o carte pe care în prealabil a citit-o toată lumea. Pe măsură ce copiii noștri au tot auzit de întâlnirile noastre, au devenit curioși și au ajuns să își dorească să aibă propriul lor club. Astfel ne-am organizat și le-am organizat și lor întâlniri în care (sub îndrumarea unui adult) să discute despre cărțile lor preferate. Este o ocazie să descopere noi perspective asupra acelorași povești, să socializeze și să învețe să extragă idei din lecturile pe care le fac.
Nu în ultimul rând, noi suntem nelipsite de la evenimente precum târgurile de carte ori de la festivalurile tematice pentru copiii precum Narativ, care promovează lectura distractivă îmbinând cititul cu educaţia prin artă.
Astfel, mă țin la curent cu evoluția zonelor ei de interes, aceasta fiind modalitatea cea mai bună prin care eu aflu ce alte cărți aș mai putea să îi prezint, iar ea are ocazia să își lărgească ariile de interes.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
