Skip to content

Mă întreba de curând cineva, pe Facebook: „Cum ar trebui să reacționăm la critică?“ M-am gândit câteva secunde, dacă să răspund sau ba, apoi mi-am dat seama că mi-ar prinde bine să mai citesc câte ceva pe acest subiect. Adevărul este că întrebarea în sine este foarte bună, dar include și o eroare de raționament, și anume: oricum ar fi exprimată critica, noi reacționăm la aceasta, adică ni se activează automat mecanismele de apărare și intrăm în starea de luptă-fugă-îngheț. Iar psihologia relațională și tot mai vocalele studii din științele neurocognitive ne atrag atenția asupra faptului că este mai înțelept să „răspundem“ la o situație de viață; mai exact, reacția este ceva automat, în timp ce răspunsul este o acțiune gândită, asumată, trecută prin filtrul virtuților noastre și bazată pe valorile personale.

Cred că aici se vede și principala diferență dintre persoanele cu inteligență relațională crescută și cele care nu au această formă de inteligență exersată. Este în firea lucrurilor să reacționăm prin defensivă la ceva perceput de creierul uman ca fiind periculos sau probabil nociv, însă este nevoie de o stare de prezență conștientă, de bunăvoință și multă, multă, multă practică pentru a ne exprima umanitatea și a ne dovedi inteligența interpersonală.

Da, știm deja că orice critică este nocivă, că aceasta face parte din categoria obiceiurilor comportamentale care pot distruge conexiunea dintre oameni. Însă știm și că este imposibil să avem imunitate totală față de critică și asta, deoarece viața este imperfectă și la fel sunt relațiile și oamenii care le cultivă. Însă, dacă este să revenim la întrebarea adresată pe Facebook, regula de aur este aceeași ca în orice altă situație de conflict interpersonal (pentru că, sincer, cine critică atunci când îi este bine?): să ascultăm cu intenția de-a înțelege și nu cu aceea de-a contraargumenta. Și de aici lucrurile se complică, deoarece nu există provocare mai mare decât să asculți fără să devii defensiv, mai ales când nu vrei să auzi ceea ce-ți spune interlocutorul.

Mi-imposibil să accentuez suficient de mult cât de greu e să ieși din modul defensiv. Când cineva ne abordează într-o manieră critică sau furioasă, reacția noastră automată este aceea de a auzi doar lucrurile cu care nu suntem de acord. E un răspuns atât de automat, încât e nevoie de motivație, curaj și bunăvoință, pentru a ne observa defensiva și a exersa felul în care ne putem lepăda de ea. Harriet Lerner, Psihologia iertării

Harriet Lerner este unul dintre autorii străini pe care i-am descoperit abia în ultimii ani, dar care se numără printre cele mai respectate voci din lume, în psihologia feminină și în psihoterapia relațională. Dr. Lerner a scris mai multe cărți, două dintre acestea fiind traduse și în limba română și publicate de Pagina de Psihologie (Confesiunile unei mame imperfecte și Psihologia iertării). A avut amabilitatea să ne ofere și un interviu – în exclusivitate pentru România – despre importanța obiceiului de-a ne cere scuze, pe care-l puteți citi aici.

Acum că această critică vine din partea unui partener rănit, a unui părinte îndurerat, a unui adolescent dezorientat sau a unui prieten „bine intenționat” – ascultarea non-defensivă stă la baza unui răspuns matur față de critică . Iată aici 12 pași de ținut minte, atunci când suntem în postura celui care primește critici – extrase din cartea Psihologia iertării

Acum, că această critică vine din partea unui partener rănit, a unui părinte îndurerat, a unui adolescent dezorientat sau a unui prieten „bine intenționat”, ascultarea non-defensivă stă la baza unui răspuns matur la critică.

Iată mai jos care sunt cei 12 pași pe care dr. Lerner ne propune să-i facem, atunci când suntem în postura celui care primește critici:

1. Conștientizați-vă defensiva. Suntem proiectați pentru a intra imediat în modul defensiv, atunci când suntem criticați. Devenind conștienți de atitudinea noastră defensivă, putem să ne distanțăm un pic de ea, exact atât cât este crucial ca să salvăm situația. Se cheamă că ascultăm defensiv, atunci când auzim doar lucrurile cu care nu suntem de acord. Străduiți-vă să vă surprindeți pe voi înșivă când vă axați pe erorile, distorsiunile și exagerările care, inevitabil, vor apărea printre celelalte critici.

2. Respirați. Defensiva începe în corpul fizic, făcându-ne tensionați și vigilenți, așadar incapabili să asimilăm alte informații noi. Faceți tot ce puteți pentru a vă calma. Luați-o încet și respirați adânc.

3. Ascultați doar pentru a înțelege. Ascultați numai în scopul de a descoperi cu ce anume puteți fi de acord. Nu întrerupeți, nu vă certați, nu combateți și nu corectați faptele, dar mai ales nu scoateți la lumină propriile critici și nemulțumiri. Dacă punctele voastre de vedere sunt legitime, acesta-i un motiv bun să le păstrați pentru o discuție ulterioară, când ele vor putea fi atracția principală, și nu o strategie defensivă.

4. Întrebați orice lucru pe care nu-l înțelegeți. Când critica e vagă („Simt că nu mă respecți“), cereți un exemplu concret („Poți să-mi dai un alt exemplu când ai simțit că te-am discreditat?“). Asta va clarifica lucrurile în mintea voastră și-i va arăta interlocutorului că vă interesează să-l înțelegeți. Atenție: să cereți un exemplu specific nu înseamnă să căutați nod în papură – cheia este să fiți curioși, nu să interogați. Nu acționați ca un avocat (chiar dacă exact cu asta vă ocupați).

℗PUBLICITATE



5. Identificați ceva cu care puteți fi de acord. Chiar dacă sunteți de acord numai cu 7% din ceea ce spune cineva, tot ați găsit ceva în comun. („Cred că ai dreptate când spui că am acaparat întreaga conversație aseară.“) Dacă puteți găsi ceva cu care să agreați, mulțumiți-i celeilalte persoane pentru deschidere și dați-i de știre că veți reflecta asupra celor spuse de ea.

6. Cereți-vă scuze pentru partea voastră de vină. Asta-i va arăta criticului că sunteți capabili să vă asumați responsabilitatea, că nu vă fofilați. În plus, va ușura transformarea conflictului în colaborare. Păstrați-vă părerile despre partea de vină a celuilalt – pentru mai târziu.

7. Informați partea lezată că s-a făcut auzită și că veți reflecta în continuare asupra conversației. Chiar dacă nu s-a rezolvat nimic, spuneți-i interlocutorului că mesajul său a ajuns la destinație. („Nu e ușor să asculți lucruri de genul celor pe care mi le spui tu, dar vreau să știi că am să mă gândesc serios la asta.“) Și luați-vă răgazul de a reflecta cu onestitate la punctul său de vedere.

8. Mulțumiți-i celui care v-a criticat, că v-a împărtășit sentimentele sale. Relaționarea impune să avem și asemenea inițiative, adică să ne exprimăm gratitudinea acolo unde celălalt s-ar putea aștepta mai degrabă la defensivă. („Apreciez că îmi spui toate astea. Știu că nu ți-a fost ușor.“) În acest fel, semnalăm faptul că suntem implicați în acea relație.

9. Preluați inițiativa de a deschide iarăși conversația. Dovediți-i interlocutorului că vă gândiți în continuare la punctele sale de vedere și că sunteți dispuși să reexaminați problema. („M-am gândit la conversația noastră de săptămâna trecută și, realmente, mă bucur că am stat de vorbă. Mă întreb dacă ai mai vrea să-mi spui și altceva.“)

10. Trageți linie, când vine vorba de insulte. Poate fi cazul să suportați o rafală inițială, dar nu și dacă impolitețea a devenit un tipar în relația cu interlocutorul, în loc să fie un eveniment accidental. Delimitați-vă de grosolănii, în timp ce-i oferiți celuilalt posibilitatea unei alte conversații. („Vreau să aud ce te deranjează, dar trebuie să mă tratezi cu respect.“)

11. Nu ascultați, dacă nu puteți asculta așa cum se cuvine. E ok să-i spuneți celeilalte persoane că vreți să purtați acea discuție și că-i recunoașteți importanța, dar nu puteți face asta chiar atunci, pe loc. Dacă încheiați astfel discuția, sugerați un interval de timp anume pentru a o relua. („Nu pot asimila informațiile pe care mi le oferi acum. Să revenim la acest subiect mâine, când voi fi capabil să-ți acord întreaga mea atenție.“)

12. Lămuriți diferențele dintre voi. E cazul să-i spuneți criticului unde anume vedeți lucrurile diferit, mai degrabă decât să fiți foarte binevoitori și să faceți pace cu orice preț, scuzându-vă doar ca să evitați un conflict. Chiar dacă interlocutorul nu e capabil să reflecteze asupra punctului voastru de vedere, s-ar putea să aveți nevoie să vă auziți propria voce cum afirmă că gândiți cu adevărat. Găsirea momentului potrivit e crucială, deci poate fi cazul să luați în calcul exprimarea unor puncte de vedere diferite într-o conversație ulterioară, când veți avea cele mai bune șanse de a vă face ascultați.

(Extras din cartea Psihologia iertării)

Așa cum putem vedea, nu este deloc floare la ureche, deoarece un bun ascultător, unul care se poate mândri cu inteligența sa relațională, face mai mult decât să stea în fața criticului mormăind empatic. „Să asculți din toată inima impune să-ți liniștești mintea, să-ți deschizi inima și să pui întrebări care să te-ajute să înțelegi mai bine. De asemenea, e necesar să nu mai întrerupi, să nu mai corectezi și să nu mai spui lucruri care-i lasă celuilalt senzația că n-a fost auzit sau chiar că a fost expediat. Ascultarea autentică înseamnă să depășești faza defensivă, atunci când criticii îți spun lucruri cu care nu ești de acord și pe care nu vrei să le auzi și, în schimb, să lași vocile și durerile lor să te afecteze și să te influențeze.“

Vrem nu vrem, atât timp cât ne asumăm alegerea de-a rămâne într-o relație și a ne cultiva în mod continuu umanitatea, este necesar să acceptăm că pasiunea noastră de a-l înțelege pe interlocutor este indicat să fie la fel de mare ca pasiunea noastră de a ne face înțeleși… Dacă așa ar sta lucrurile, ne-am simți la început extrem de vulnerabili în fața criticii, dar în același timp ne-am dezvolta și abilitățile de-a purta conversații dificile sau de-a nu înrăutăți situația, atunci când cei de lângă noi suferă.

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
20,90 lei
Continuă cumpărăturile
1