Skip to content

Uneori ne obișnuim să petrecem timpul cu anumiți oameni și nu ne gândim atunci la consecințe“, spune Jeff Keller, în cartea Atitudinea este totul. Cu siguranță ai auzit expresia: „spune-mi cu cine te aduni ca să-ți spun cine ești!“. Simpatiile și antipatiile sunt cele care stau la baza relațiilor noastre de prietenie. Oamenii ne sunt simpatici sau antipatici. Nu putem simpatiza pe toată lumea, la fel cum nici noi nu suntem simpatizați de toată lumea.

Se spune că oamenii care au cele mai multe relații de bună calitate sunt cei care tind să gândească des lucruri bune despre ceilalți. Ați putea gândi că e cam greu să facem asta, mai ales cu oamenii care parcă s-au născut să ne macine nervii. Este în mod evident în regulă să resimțim diverse emoții în timpul oricărei interacțiuni, dar în majoritatea cazurilor vom înțelege și vom comunica mai eficient dacă încercăm să ne păstrăm calmul pe cât posibil. La fel ca orice relație, relația de prietenie pe termen lung se petrece rareori ușor și fără efort. Și relația de prietenie are nevoie de compromisuri. Este important să fim asertivi în relație, să ne exprimăm clar nevoile, dar este esențial și ca fiecare să lase de la el în anumite momente. Suntem diferiți și ar trebui să ne respectăm și chiar să ne apreciem diferențele.

A spune „îmi pare rău“ și „mulțumesc“, aceste două expresii atât de simple, pot reduce semnificativ tensiunile care uneori sunt inevitabile. 

Nimeni nu-și dorește să fie dependent de ceilalți, însă interdependența este o componentă-cheie a relațiilor bune. A acorda încredere prietenilor atunci când au nevoie, a fi deschiși cu ei și a le împărtăși problemele și bucuriile noastre este esențial în dezvoltarea relațiilor pozitive.

Pentru a fi dispuși să-i încredințăm unui prieten gândurile noastre sau informații care nu am vrea să fie cunoscute de multă lume, ar trebui să existe un schimb reciproc. Nu ar trebui să ne întrebăm doar dacă am fi dispuși să-i spunem prietenului cele mai ascunse secrete ale noastre, ci ar trebui să ne întreabăm dacă am vrea ca el să ni le încredințeze pe ale lui. Nimeni nu zice că trebuie să avem răspuns la toate întrebările și disponibilitate pentru toate poveștile celuilalt. De multe ori, cel mai bun lucru pe care putem să-l facem este să îl îndrumăm către altcineva. Suntem suficient de lucizi încât să ne dăm seama când am ajuns la limita posibilităților noastre de a fi utili. Nu-i așa?

℗PUBLICITATE



Pe măsură ce prietenii devin mai apropiați, așteptările sporesc ducând la creșterea probabilității de a fi dezamăgit. Pe măsură ce o prietenie, care a apărut într-un anumit context, se extinde este posibil să apară conflictul care să schimbe cursul prieteniei.

Cu toate că sunt o persoană care nu intră foarte ușor într-o relație de prietenie, tind să iau ce e mai bun de la fiecare și să ofer o încredere necondiționată.  Cu excepția cazului în care chiar trebuie să reacționez, încerc să ignor iritațiile minore. Câteva relații de prietenie, pe care le-am crezut autentice, s-au dovedit a fi de conjunctură. Acest lucru mi-a creat un sentiment de gol interior, de dezamăgire. Însă nu sunt genul de persoană care să poarte ranchiună o viață întreagă. Dacă m-ai dezamăgit, mi-ai arătat lipsă de respect, mi-ai creat frustrări, m-ai făcut să mă simt nedreptățită, te pot ierta și pot da uitării aceste trăiri. Nu de azi pe mâine. Am nevoie de câteva zile de tăcere în care încerc să înțeleg de ce ai reacționat așa. Dacă eu sunt cea care te-a făcut să simți cele de mai sus, am puterea de a-ți cere iertare, dacă vei avea capacitatea și disponibilitatea de a-mi explica cu ce ți-am greșit.

Atunci când o relație de prietenie ia sfârșit, mulți caută să te facă să te simți mai bine spunând că „nu tu ai o problemă, ci eu“. Nu știu dacă mai este cazul să căutăm un vinovat. Nimic nu este întâmplător și nici relațiile de prietenie nu apar și nu se sfârșesc  întâmplător. Atunci când o relație de prietenie s- a terminat fără vreun avertisment, recunosc că, m-am îndreptat către alți prieteni sperând că-mi voi da seama ce n-a mers bine. Nu am reușit decât să realizez că unele prietenii își cheie drumul fără preaviz și că probabil, acea prietenie și-a împlinit scopul.

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
20,90 lei
Continuă cumpărăturile
1