Ce să îi spui copilului tău în loc de “NU PLÂNGE!”

Ce ar trebuie să îi spui unei persoane care plânge? Partenerului tău, prietenei tale, copilului tău? Deși avem cele mai bune intenții, în general, nu ne simțim chiar în largul nostru atunci când vine vorba despre exprimarea emoțională, mai ales atunci când este sub forma lacrimilor și cuvintele “Nu plânge!” ne zboară adesea de pe buze fără să le fi gândit.

Însă, uite care este partea interesantă: plânsul ajută unui scop foarte important. Plângem din motive bine întemeiate și copiii noștri nu fac excepție de la acest lucru. Plânsul este una dintre modalitățile prin care corpul nostru se eliberează de tensiune, utilizându-și sistemul înăscut de vindecare. Lacrimile sunt compuse din hormonii stresului, așadar are sens să le lăsăm să iasă afară, astfel încât să revenim la un punct de echilibru interior.

A-i spune unei persoane să nu mai plângă îi invalidează, într-o oarecare măsură, sentimentele și emoțiile, învățând-o că e mai acceptabil să le țină înăuntru decât să le lase să iasă la suprafață. Această reprimare poate crea o și mai mare și exagerată izbucnire mai târziu, așadar nu este în interesul nimănui ca acest lucru să se întâmple.  Acest lucru este cu precădere important pentru băieții noștri, care se confruntă cu generații de condiționări sociale stricte în a rămâne stoici și lipsiți de exprimare emoțională, chiar și atunci când sunt copleșiți de emoții.

Deci, ce ar trebui să faci atunci când copilul tău plânge și primul tău instinct este să îl liniștești spunându-i să nu plângă? Poate că nu este ușor de înțeles de la început dacă motivul pentru care plânge este ca urmare a unei dureri fizice sau a unei dureri emoționale. Poate că este doar un “acces de furie” sau poate că este de la o căzătură – însă, indiferent de motiv, lacrimile sunt reale. Mai întâi, încearcă să fii cu el, pur și simplu. Nu este nevoie să spui nimic la început. Poți comunica cu el fără a spune un cuvânt, prin prezența ta care e acolo pentru el, care îi oferă susținere, care îl ascultă atunci când este dispus să vorbească, dacă își dorește aceste lucru. Dacă este bebelușul tău cel care plânge, poate acest lucru îți va da timpul pentru a evalua situația și pentru a încerca să descifrezi ce anume încearcă el să îți comunice prin plâns. Poți chiar încerca să oferi și asigurare aici.


Atunci când vrei să oferi ceva reasigurator:

“Pot să văd că ești foarte supărat.”
“Cu toții avem nevoie să plângem uneori.”
“Îmi pare rău că lucrurile ți se par atât de dificile acum.”
“Sunt aici.”

Dacă știi care este problema, poți să îi validezi sentimentele:

“Știu cât de mult îți doreai…. înghețata, jucăria, telefonul… etc.”
“Înțeleg că nu vrei să te duci la școală, la prietena ta, la doctor…. etc.”
“Haide să ne uităm mai cu atenție la degetul tău rănit, piciorul lovit, cucui, uh, cred că te doare destul de rău…”

Amintește-i că nu se va simți mereu așa:

“Vei putea să mănânci din nou înghețată într-o altă zi.”
“Nu va fi așa pentru totdeauna.”
“Corpul tău știe cum să vindece asta.”
“Știu că o să găsești o modalitate de a rezolva chestia asta.”
“Tati se va întoarce de la muncă puțin mai târziu, știi că mereu tati mai întârzie când are de muncă.”
“Cred că încă mai poți să te distrezi puțin astăzi.”

Poate fi tentant să îi pui cuvinte în gură, așa că lasă-l pe el să îți descrie ce s-a întâmplat cu propriile cuvinte, evitând, dacă poți, să-i etichetezi emoțiile. Poți să îi validezi tristețea, însă încearcă să eviți afirmațiile de tipul: “Pot să văd că ești supărat, furios, nervos”. În schimb ai putea să spui ceva de genul: “Pot să văd că asta este greu pentru tine”, ajutându-l astfel să continue să-și elibereze emoțiile fără a-și inunda creierul de stres prea mult.


Este, de asemenea, mult prea ușor să cădem în capcana încercării de a repara lucrurile, de a-i distrage atenția sau de a raționaliza – ceea ce, din nou, îi poate întrerupe procesul de eliberare al emoțiilor. Câteva exemple: “Bine, bine – poți să mănânci înghețată diseară”, ori “Să mergem să vedem dacă tati și-a terminat treaba?” sau “Dar deja ai fost să te joci cu prietena ta ieri!

Încearcă, de asemenea, să eviți recompensele și pedepsele pentru a-l face să se oprească din plâns sau din a-l face să se rușineze pentru sentimentele sale.

Bineînțeles că acest tip de lucruri ar putea să îți scape în iureșul momentului, așadar nu te învinovăți prea mult dacă faci TOATE aceste lucruri! Aceasta este, de fapt, o șansă pentru a începe să te uiți la cum anume reacționezi atunci când copilul tău plânge și să vezi care sunt modalitățile prin care ai putea să-ți ajustezi răspunsurile. Astfel încât el să își poată elibera acele emoții înăbușite și să puteți, împreună, să construiți relații mai puternice și mai sănătoase. Poți să alegi un singur lucru pentru început – de exemplu, data viitoare când copilul tău plânge poți încerca să îi validezi lacrimile.

Pentru mai multe informații, poți arunca o privire la Hand in Hand Parenting, unde veți găsi resurse minunate.

Distribuie acum

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Sabina Strugariu

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA