Ce ne poate învăța divorțul lui Elizabeth Gilbert despre relații

Săptămâna trecută, Elizabeth Gilbert, binecunoscuta și extrem de populara autoare a cărții „Mănâncă, Roagă-te, Iubește” (și să nu uităm și de toate celelalte cărți și povesti minunate ale ei!) a anunțat pe Facebook că motivul pentru recenta despărțire de soțul ei s-a datorat faptului că e îndrăgostită de prietena ei cea mai bună, Rayya Elias, care este, din păcate, bolnavă de o formă incurabilă de cancer.

ME & RAYYA

Dear Ones –

There is something I wish to tell you today — something which I hope and trust you will receive…


Posted by Elizabeth Gilbert on Wednesday, September 7, 2016

Gilbert a explicat că a simțit nevoia de a face anunțul pentru a-și menține integritatea personală și profesională, precum și „sănătatea mintală”, lucru care nu este deloc lipsit de logică. Toată lumea, indiferent de condiții, ar trebui să poată să își iubească persoana dragă (sau persoanele) liber și deschis și în siguranță.

Fără excepții.


Nimeni, niciodată, nu ar trebui să fie obligat să iubească sub mantia unei minciuni.

Mulți dintre fanii lui Gilbert au primit știrea cu bucurie și au transmis cele mai bune urări cuplului, însă, pe cât de iubită este Gilbert ca și scriitoare, ca și lider spiritual și celebritate, dezvăluirea ei nu a fost primită bine în mod unanim de toată lumea. Gilbert a fost, de asemenea, și criticată cu asprime. Au existat și câteva remarci homofobe, așteptate de altfel, însă acestea au fost, de fapt, mult mai puține decât comentariile prin care era criticată pentru că a „înșelat” sau pentru că este instabilă și nestatornică în iubire.

Cea mai faimoasă autobiografie a sa a început cu momentul în care ea și-a părăsit primul soț și s-a terminat cu întâlnirea celui de-al doilea soț. Foarte mulți cititori au fost dezamăgiți de faptul că această căsătorie, care a durat aproximativ 12 ani, s-a încheiat. Au simțit că Gilbert i-a dezamăgit, deoarece ei se așteptau ca sfârșitul cărții să le aducă un „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți„. Mulți oameni au fost atașați de acest vis, această iluzie – că poate există o iubire adevărată și că aceasta poate dura pentru „totdeauna”. Ei au vrut să creadă în ideea de basm, conform căreia există un suflet pereche pentru fiecare undeva în lumea asta, și că relația cu acesta poate oferi siguranță constanță, validare și strălucire romantică eternă. Elizabeth Gilbert și alte persoane publice nu ne datorează nouă, fanilor, perpetuarea acestui mit înșelător.

O perioadă lungă de timp, Gilbert a avut proiectate asupra sa speranțele și așteptările a milioane de oameni. Nici nu îmi pot imagina cum s-a simțit toată această presiune, ceea ce face ca anunțul ei brutal de sincer și exprimat în mod public cu privire la dragostea pentru Elias să fie și mai curajos. Faptul că a ieșit din căsătoria ei heterosexuală pentru o femeie și pentru o femeie cu cancer, a părut să înmoaie reacția publicului și să lase mai mult spațiu pentru compasiune și empatie.

La un moment dat am început să mă gândesc la cum ar fi fost dacă Gilbert ar fi fost un bărbat care și-ar fi lăsat soția pentru o altă femeie sau dacă Gilbert însăși și-ar fi părăsit soțul pentru un alt bărbat, care nu ar fi avut cancer. În ambele dintre aceste două situații ipotetice, Gilbert ar fi fost criticată sever în mod public, chiar mai mult decât a fost deja.

Și de ce?

Deoarece, ca și societate, suntem foarte atașați de ideea nerealistă de iubire eternă. Acest vis este o rămășiță a unor instituții religioase depășite și a unor arhetipuri din basme antice. Ne dorim să credem că dragostea adevărată rezistă în timp, și că dacă ea nu rezistă este doar pentru că nu a fost dragoste adevărată. Trăim într-o iluzie conform căreia a părăsi o relație sau o căsnicie, atâta timp cât nu ești victima unui tip de abuz, te face să fii greșit, rău, egoist sau păcătos.

Aceasta este o minciună. Încetați din a o mai crede.

Uneori (de multe ori) iubirea adevărată nu durează o veșnicie. Și uneori, ceea ce durează până la moarte nu este, neapărat, iubirea.

Cei care ies din relații care nu le mai aduc nimic (din niciun motiv) nu ar trebui să fie obiect de analiză publică, indiferent dacă sunt sau nu celebrități. Nu ar trebui, așa cum a fost Gilbert numită de către unii, să fie numiți mincinoși sau trădători. De fapt, nu există nicio dovadă cum că Gilbert l-ar fi „înșelat” pe de-acum fostul ei soț, și nu este oricum problema nimănui.

A pune capăt unei relații este un gest de compasiune, mai degrabă decât a fi un abuz sau o formă de egoism și de imoralitate. Dacă iubim o altă persoană, dacă avem nevoie să fim singuri sau dacă dintr-un motiv oarecare nu ne mai putem trăi adevărul în cadrul granițelor trasate de relație, trebuie să ni se ofere dreptul de a ne îndepărta cu demnitate fără a fi văzuți ca părăsindu-ne partenerul sau ca încălcând un jurământ sacru.

Egoism înseamnă sa ții un partener prins într-o relație în care el(ea) nu își mai dorește să fie. Este forțarea unei persoane de a rămâne cu noi folosindu-ne de amenințări și de manipulare emoțională.

Să ieșim dintr-o relație cu o persoană pe care am iubit-o la un moment dat sau pe care, poate, încă o mai iubim, necesită o mare doză de curaj și acest tip de curaj este foarte rar recunoscut ca atare. Îi lăudăm pe cei care își găsesc puterea de a ieși din situații de abuz, dar îi condamnăm pe cei care se despart pentru că au evoluat în afara relației. Din păcate, această mentalitate îi împiedică pe atât de mulți să meargă mai departe din punct de vedere emoțional și spiritual. Îi ține pe oameni blocați în situații nesănătoase, stagnante, în care nu sunt cu adevărat împliniți, pentru că a ieși din relație ar presupune să se confrunte cu judecata din partea celorlalți și cu credința că sunt oameni răi și egoiști. Cu acest tip de judecată din partea familiei, prietenilor și a celor apropiați, vine sentimentul de pierdere mai degrabă decât înțelegerea și compasiunea de care au nevoie ambii parteneri ai fostului cuplu – nu doar cel care este lăsat în urmă.

De-a lungul carierei sale, Elizabeth Gilbert le-a transmis cititorilor săi multe lecții importante cu privire la găsirea fericirii, descoperirea creativității noastre, extinderea compasiunii față de noi înșine și față de ceilalți și acum, ne învață din nou, prin propriile ei lupte și revelații cu privire la relațiile romantice, o lecție despre iubire. Nu îndrăgostiții sunt nestatornici – însăși iubirea este așa.

Iubirea adevărată este fluidă și expansivă. Are nevoie de libertate. Iubirea evoluează și se schimbă în timp, așa cum se întâmplă și e firesc să se întâmple, cu percepțiile noastre despre iubire. Așa cum spune o altă scriitoare, Glennon Doyle Melton (care trece și ea printr-o separare publica) „iubirea nu eșuează niciodată”, însă, uneori, între doi oameni, ea trece mai departe. E nevoie să permitem acestui lucru să se întâmple în mod liber atât pentru noi înșine, cât și pentru parteneri și pentru cei pe care îi iubim, și chiar și pentru persoane publice fără a mai proiecta asupra lor propriile noastre așteptări și judecăți, doar pentru că o relație se încheie, nu înseamnă că a eșuat, explică Melton. Ea spune că relația „s-a completat”. Și niciuna dintre persoane nu ar trebui să fie transformată în personajul negativ pentru asta.

Haideți să trimitem cu toții iubire și încurajare pentru Elizabeth Gilbert, Rayya Elias și pentru fostul soț al lui Gilbert în timp ce trec prin această tranziție. Fiți fericiți pentru fiecare dintre ei pe măsură ce învață și cresc fiecare pe propria cale.

Distribuie

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Sabina Strugariu

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA