Skip to content

Depresia sau starea de tristețe îndelungată nu înseamnă doar una sau două simptome. Este o constelație de diferite gânduri, stări, comportamente și experiențe. Tulburarea depresivă majoră, diagnosticul clinic pentru o depresie cu o durată de cel puțin două săptămâni se formulează atunci când în această perioadă sunt prezente cel puțin patru din următoarele simptome: lipsa de valoare sau vină, dificultăți în concentrare sau în luarea deciziilor, oboseală sau lipsă de energie; insomnie sau hipersomnie, pierderea apetitului și scăderea în greutate, agitație interioară sau o încetinire majoră în efectuarea sarcinilor curente, gânduri de moarte sau suicid.

Depresia nu cunoaște bariere. Oricine, indiferent de situația financiară, profesie, rasă, gen, succes, aspect fizic sau naționalitate poate face depresie. Studiile clinice arată că această stare depresivă este adesea moștenită genetic. Depresia este determinată de chimia creierului. Diferențele în ceea ce privește cantitatea de serotonină, dopamină și alte substanțe chimice pot determina apariția acestei stări. Ceea ce înseamnă că o serie de factori – specifici din viața noastră – pot să crească riscul pentru episoadele depresive. Spre exemplu, este posibil ca vulnerabilitatea față de depresie să nu fie moștenită prin intermediu genelor, ci prin comunicarea dintre noi și cei apropiați (de ex. părinții) care sub o formă sau alta ne-au transmis mesaje prin care ne-am simțit lipsiți de ajutor sau auto-critici.

Atunci când trăim „starea” de depresie, mintea noastră este schimbată și recurgem la o serie de generalizări (nimic nu funcționează), nu ne mai dăm credit pentru nimic din ceea ce facem (nu pot face nimic bine) și ne etichetăm în feluri negative – ratat(ă), demn(ă) de nimic. De asemenea, avem tendința de a ne stabili standarde extrem de greu de atins. Putem gândi că avem nevoie de aprobarea tuturor, sau că trebuie să excelăm în toate domeniile vieții, sau ne dorim certitudine totală înainte de a lua o decizie. Stilul particular de gândire în depresie determină adesea auto-critica, indeciziile, lipsa de speranță și neajutorarea învățată. Specialiștii în psihologia evoluționistă și în științele neurocognitive sunt de părere că această stare – depresia – are o funcție de adaptare și supraviețuire pentru specia umană.

Lipsa de speranță este una dintre cele mai complexe simptome ale depresiei. Simțim că viitorul e lipsit de culoare, fără sens, nimic nu va funcționa pentru noi și ne-am blocat într-un punct fără scăpare. De asemenea ne simțim uitați de soartă, lipsiți de noroc sau nu avem de ce să depunem un efort pentru a simți bucuria prezentului. Adesea privim în trecut și vedem doar eșecuri și decizii proaste. În această stare dificilă a minții este extrem de greu să credem că vreodată ne vom mai simți bine.

depresia ne încețoșează, mintea se focusează aproape exclusiv pe aspecte negative

Oricât este de dureroasă, lipsa de speranță este doar – un simptom. Este parte a depresiei noastre, nu o reflecție acurată a realității noastre. Este precum febra e un simptom pentru o infecție – ceea ce nu înseamnă că temperatura în încăpere este de 45 de grade C. Atunci când depresia ne încețoșează, mintea se focusează aproape exclusiv pe aspecte negative. Astfel, este natural să avem o viziune negativă asupra viitorului.

Adesea credem că lucrurile sunt fără speranță din cauza depresiei. Acest fenomen este numit raționalizare emoțională. Predicțiile despre viitor sunt bazate pe emoțiile noastre și nu pe fapte reale. Noi nu putem cunoaște fapte reale cu privire la viitor. Ghicirea viitorului este o distorsiune cognitivă – un produs al minții noastre – care ne împiedică să trăim realitatea.

℗PUBLICITATE



La fel ca multe alte gânduri negative, lipsa de speranță este adesea însoțită de o strategie ascunsă prin care încercăm să evităm dezamăgirile. Probabil că am fost respinși, răniți și simțim o mare frustrare – iar acum mintea noastră încearcă să ne transmită că viitorul este lipsit de speranță – că nimic nu va funcționa, și astfel ajungem să renunțăm să mai luptăm.

Acum probabil vă vin în minte o serie de motive bune prin care vă justificați lipsa de speranță. Și dacă vă întreb „De ce credeți că viitorul este atât de gri?“ Veți identifica o listă interminabilă cu mizerii care s-au petrecut în viața voastră. Vă invit să mergem mai departe pe firul logic al lucrurilor și să vedem cât de reale și valide sunt toate aceste construcții mintale – gânduri – și mai ales cât de utile vă sunt. Vă ajută aceste gânduri, cu adevărat? Sau au devenit o strategie ineficientă de rezolvare a problemelor?

Chiar acum poate considerați că lucrurile sunt lipsite de speranță. Sunteți convinși de faptul că nimic nu funcționează. Dar care sunt consecințele acestor convingeri? Lipsa de încredere este o profeție despre auto-suficiență, deoarece nu mai încercăm lucruri (activități) care ne pot schimba starea, fugim de tot ceea ce este frustrant și adesea ignorăm comportamentele pozitive. Suntem în contabilitatea lipsei de speranță și nu mai suntem dispuși să investim timp și energie în inițiative și acțiuni pentru a face lucrurile diferit. Ne-am construit viitorul pe baza lipsei de speranță, și astfel lipsa de speranță se va adeveri.

Dar ce se va întâmpla dacă faceți două lucruri? – un experiment. Ce se întâmplă dacă alegeți să vă îndoiți de lipsa de speranță? Și ce dacă alegeți să acționați împotriva lipsei de speranță? Ce se poate întâmpla? Încercați și vom vedea. Îndoindu-ne de lipsa de speranță înseamnă să recunoaștem că nu putem fi pe deplin siguri de viitor. Nu putem fi siguri că niciodată nu vom simți din nou fericirea. Nu avem de unde să știm ce schimbări se vor produce în viața noastră de cuplu, nu putem cunoaște cum se va schimba viitorul nostru profesional sau cât de mult va crește stima noastră de sine. Probabil că suntem depresivi, dar nu suntem clarvăzători.

Ce anume ați putea face diferit dacă nu ați simți lipsa de speranță? Ați da dovadă de mai multă energie și ați ieși mai des, ați face planuri sau ați încerca activități noi? Ce se poate întâmpla dacă decideți, sub forma unui alt experiment, să încercați toate aceste lucruri – să acționați în opoziție cu ceea ce lipsa de speranță vă dictează?

Pentru final vă propun să analizăm împreună câteva gânduri care ne ajută să demitizăm lipsa de speranță:

  1. Lipsa de speranță nu este un răspuns la realitatea care ne înconjoară – este un simptom al depresiei.
  2. Care sunt avantajele lipsei de speranță? Lipsa de speranță este o formă de protecție împotriva dezamăgirilor sau vă ajută cu adevărat?
  3. De ce credeți că lucrurile sunt lipsite de speranță? Notați răspunsul (răspunsurile, dacă sunt mai multe) și testați-le cu realitatea.
  4. Este lipsa de speranță o profeție despre auto-suficiență? Analizați cum s-ar schimba lucrurile dacă ați pune la îndoială această lipsă de speranță. Mai apoi imaginați-vă ce se poate întâmpla dacă acționați împotriva lipsei de speranță.
  5. Oare ce anume se poate schimba pentru a vă simți mai bine? Poate ar prinde bine câteva obiective realizabile?!
  6. Realizați că nu există o persoană anume sau o experiență necesară pentru a resimți fericirea și bucuriile vieții.
  7. Ați mai simțit lipsa de speranță și în trecut? S-au schimbat lucrurile?
  8. Poate că obstacolele din prezent sunt mult prea mari. Dar cum au fost obstacolele din trecut?
  9. Există acțiuni pe care nu le-ați făcut până acum pentru a depăși depresia? Nu vorbim despre lipsă de speranță până când nu am încercat totul.
  10. Încercați un exercițiu de conștientizare deplină a momentului prezent. Veți constata că nu puteți simți lipsă de speranță în legătură cu momentul prezent – puteți reveni oricând în momentul prezent, este mult mai sănătos decât trecutul și mai sigur decât viitorul.

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
37,95 lei
Continuă cumpărăturile
1