Avem nevoie de legături strânse cu ceilalți, din leagăn până în mormânt – interviu cu Dr. Sue Johnson

Dr. Sue Johnson este una dintre cele mai importante figuri la nivel internațional când vine vorba de Științele relaționale și mai ales de Terapia de Cuplu, fiind o deschizătoare de drumuri când, cu mai bine de 25 de ani în urmă a pus bazele Terapiei de Cuplu Focusată pe Emoții (EFT), una dintre metodele sprijinită de cele mai multe dovezi științifice din psihologie. Cele mai cunoscute titluri la nivel international, ale autoarei Sue Johnson cuprind: Practica EFT: Crearea de conectare, EFT cu Supraviețuitori ai Traumei și bestseller-ul Ține-mă strâns în brațe: Șapte conversații pentru o viață de iubire. În cea mai recentă carte a sa, Love Sense: Știința revoluționară din spatele relațiilor intime, Dr. Johnson se folosește de studii de ultimă oră și de teoria atașamentului pentru a explica cum și de ce ne îndrăgostim. ”Love Sense” înseamnă abilitatea umană de a crea relații de durată, iar Dr. Sue Johnson este printre primii cercetători și clinicieni, de-o potrivă, care vorbesc despre știința din spatele dragostei.

La începuturi, viziunea dvs. conform căreia emoțiile joacă un rol important în psihologia relațională, era destul de avangardistă. În momentul de față, ne întrebăm cum de nu-și dăduseră mai mulți seama că este așa. Ce v-a condus către această muncă atât pe partea clinică cât și în domeniul cercetării relațiilor de cuplu? Are legătură cu familia din care proveniți?

Da, am crescut într-un Pub englezesc – priveam diferiți adulți plângând, vorbind, fiind sentimentali sau certându-se – conectându-se unul la celălalt – și mi-a fost din totdeauna clar că semnalele prin care ne transmitem emoțiile sunt muzica dansului dintre oameni. În mod natural, am fost atrasă de teoreticieni, terapeuți ca Rogers care recunoșteau și lucrau cu puterea emoțiilor și nu am fost intimidată niciodată de intensitatea emoțiilor – văzând asta zilnic în copilărie.

De asemenea, am lucrat cu cupluri si am observat că, de câte ori schimbam muzica, se schimba și dansul – foarte convingător. Dar pentru a fi încrezător, în lucrul cu emoțiile, ai nevoie de o hartă, pe care acum o avem, datorită muncii unor oameni ca Ekman și James Gross.


Colegii noștri, Otilia și Gaspar, călătoresc prin România vorbindu-le oamenilor despre o Revoluție Relațională. Ce înseamnă această Revoluție Relațională pentru dumneavoastră? Este vorba despre oricare dintre relațiile noastre sau doar despre anumite relații? Considerați că această revoluție a început deja?

Da – această revoluție a început deja. Teoria Atașamentului și știința au produs schimbări majore deja în parenting și perspectiva pe care o avem asupra copiilor s-a modificat în ultimii 40 de ani. Acum știința atașamentului adultului, căreia i s-au pus bazele abia în anii 1990, schimbă perspectiva asupra relațiilor intime. Asta va schimba modul în care ne percepem propriile nevoi – avem nevoie de conectare ca de oxigen. Astfel că este, într-adevăr, vorba de o revoluție și avem nevoie de profesioniști în sănătate mintală să o conducă.

Care sunt argumentele pe care ni le oferă știința ultimilor ani în favoarea conectării? De ce este mai bine așa decât să fii pe cont propriu?


Acesta este un raspuns mai lung – vă sugerez să studiați primele capitole ale Hold me Tight și Love Sense pentru detalii – practic, un număr mare de studii – House în anii 1990 și studii recente din domeniul sănătății fac legătura între relațiile pozitive cu oameni pe care ne putem baza și sănătatea psihică și fizică, arătând că izolarea emoțională este un factor de risc major pentru depresie, anxietate și lipsa rezilienței față de stresul traumatic. În cartea lui Mario Mikulincer și Phil Shaver, Atașamentul la vârsta adultă, sunt listate o serie de studii care arată că o conexiune sigură întreține o funcționare optimă.

Studiul nostru recent, bazat pe imagistică cerebrală – descris într-un scurt material video pe pagina mea: www.drsuejohnson.com și către care facem trimitere și în lista de studii de pe www.iceeft.com, alături de alt studiu recent care a arătat ca EFT ajută cuplurile să treacă de la un atașament nesigur la unul mai sigur – au arătat că după conversațiile vindecătoare din EFT, faptul că partenerul te ține de mână schimbă modul în care creierul codifică amenințarea și durerea. Apropierea de o persoană dragă reglează emoțiile dificile, ne oferă echilibru emoțional și homeostazie fiziologică.

Pe măsură ce creștem devenim mai puternici din punct de vedere fizic, este ceva observabil și nu avem nevoie de studii pentru a dovedi asta. Dar devenim de asemenea mai abili în a tolera deconectarea și respingerea? Devine creierul nostru mai puternic și mai puțin sensibil la acești stimuli?

Avem nevoie de relații apropiate din leagăn și până în mormânt, dar pe măsură ce creștem și devenim adulți nu mai avem nevoie de accesul fizic la persoana iubită chiar tot timpul – avem imagini mentale ale acesteia dar și un simț intern care ne spune că suntem importanți pentru această persoană care ne calmează și ne echilibrează. Astfel că, devenim mai buni în a tolera vicisitudinile și emoțiile dificile DACĂ avem o relație bună, care ne oferă un sanctuar sigur și/sau dacă am beneficiat de dragoste și grijă în trecut astfel încât să putem interioriza acest model al celor din jur ca fiind demni de încredere iar noi înșine demni de a fi iubiți. Marile întrebări sunt: ”Ești aici pentru mine?” – referitor la relație – sau ”Sunt ceilalți aici pentru mine de câte ori am nevoie de ei?”. Dacă răspunsul la aceste întrebări este negativ, nu vom reuși să ameliorăm modul în care facem față singurătății, stresului sau altor vulnerabilități, pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Cum influențează relația părinților noștri viitoarele nostre relații romantice?

Relația părinților noștri ne va servi drept model în modul în care vom relaționa cu ceilalți, vom face față propriilor emoții și nevoi. Putem corecta acest model, dacă este unul negativ, având relatii bune cu ceilalți, pe măsură ce creștem. Este mai degrabă relația noastră cu măcar unul dintre cei doi părinți cea care este crucială în acest caz.

Vorbiți despre ”dansul iubirii”. Cum intrăm în acest dans? este întotdeauna bun acest dans sau poate face și rău?

Intrăm în acest dans deoarece suntem ființe care au o nevoie organică de conectare și a căror nevoie majoră este de atașament sigur, de a ști că cineva o să fie Accesibil, Sensibil nevoilor noastre și Angajat față de noi și ne va răspunde pozitiv întrebării ”Vei fi aici pentru mine?”. Această nevoie este codată în creierele noastre de mamifere. Putem rămâne blocați în dansuri negative care ne rănesc și ne fac să devenim anxioși: cel mai frecvent când un partener este revendicativ și critic iar celălalt se protejează în fața respingerii închizându-se în el și ignorându-l pe cel revendicativ. Cu cât cere și acuză mai mult primul, cu atât cel de-al doilea se întoarce mai mult cu spatele dar pe masură ce acesta fuge, primul devine mai disperat în a se conecta și acuză mai mult, în încercarea de a-l face pe partener să îi răspundă.

Sunt mulți aceia care nu cred că o relație poate fi reparată după o aventură. Este adevărat acest lucru în opinia dvs? Cum poți trece peste ceva atât de dureros ca trădarea?

Da, relațiile se pot recupera după răni ca o aventură, dar numai dacă se acționează țintit și concentrat pe această rană. Dacă partenerii înțeleg această traumă și știu cum să i se adreseze, să creeze experiențe de iertare, reparare și vindecare emoțională. În EFT insistăm pe aceste elemente în cadrul programului nostru de Rezolvare a Rănilor de Atașament – pe care îl puteți găsi descris în literatura EFT și în studiul lui Makinen, Johnson și Halchuck care arată că acest model este eficient pentru reînnoirea durabilă a încrederii și a iertării.

Distribuie

Cristina Petrescu-Ghenea

Este medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București și programul de formare al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții asociatiei, autor al site-ului paginadepsihologie.ro și coordonator al grupurilor de formare în psihoterapia familiei din București.

Mai multe articole de Cristina Petrescu-Ghenea

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA