Ascensiunea fricii poate fi oprită!

Atâtea frici, fobii, anxietăți, angoase fac parte din viața noastră. Fiecare  dintre noi trăiește astfel de emoții negative. Stări de neliniște și de tulburare, pur și simplu, ne invadează mintea. Ne temem să vorbim în public, să ne spunem punctul de vedere, să luăm decizii. Ne temem de pierderea unei persoane dragi sau ne temem să punem capăt unei relaţii. Ne temem de eșec, de boală, de apă, de animale, de înălțimi, de singurătate și de multe altele.

Cu mii de ani în urmă, tămăduitorii din Antichitate au observat cu mare atenție corpul uman și au descoperit că oamenii care se lasă dominați de anumite emoții fac boli fizice corespondente. Despre acest lucru amintește și dr. Bradley Nelson, în Codul emoțiilor:

Cei care se lasă guvernați de mânie se îmbolnăvesc adeseori de ficat și au probleme cu vezica biliară. Cei care își petrec foarte mult timp resimțind durerea provocată de pierderea unei persoane dragi au probleme cu plămânii sau cu coloana vertebrală. Cei care se tem au probleme cu rinichii sau cu vezica urinară.  Observatorii din trecut au stabilit anumite corelații între emoțiile experimentate și diferitele organe ale corpului, ajungând la concluzia că organele sunt cele care emit emoțiile percepute de oameni.

Cu toți visăm să ne învingem frica, să ne eliberăm, să fim curajoși; pentru că frica, probabil cea mai primitivă dintre „proastele” noastre dispoziții, este rădăcina multor rele.  Avem frici diverse. Unele par mai superficiale, altele mai profunde.


Când simțim o teamă extremă, creierul este copleșit de senzații și ne pierdem capacitatea de analiză și interpretare. Când viața ne este brusc pusă în pericol, reacționăm instictiv. Nu avem timp de gândire. Acționăm și apoi suntem uluiți de curajul de care am dat dovadă. Frica „pură” declanșează reacția automată de supraviețuire — „fugi sau luptă”.  Se pare că pricina fricii stă bine ascunsă în mintea fiecăruia. Mintea creează scenarii negative fără să ne întrebe dacă suntem pregătiți sau nu pentru ele. Când nu știm ce urmează,  automat creăm scenarii. Mintea divizează informații. Mintea este o colecție de amintiri din trecut, din care se construiesc imagini.

Unele teorii susțin că factorii care alimentează frica ar avea legătură cu așa-numitul sistem al hipervigilenței. Imaginați-vă că amigdala — o structură a creierului — acționează ca un „câine de pază” neuronal: „latră” ori de câte ori ne confruntăm cu ceva nefamiliar.

Capacitatea de a ne înfrunta frica e importantă pentru bunăstarea spirituală. Teama ne reamintește de echilibrul pe care trebuie să-l păstrăm între explorarea lumii înconjurătoare și autoconservare.


Lumea fricosului e populată de animale feroce și plină de prăpăstii fără fund. Ca să învingem frica, trebuie să învățăm să îmblânzim fiarele, să netezim terenurile accidentate și să astupăm prăpăstiile.” — Ros & Jeremy Holmes. Tot acești autori sunt cei care ne sugerează un mic exercițiu pentru înfruntarea fricii:

Există multe metode eficiente de a depăși frica, așa că nu vă temeți de frică! Prima este metoda scării. Faceți o listă a temerilor voastre, aranjându-le în ordine crescătoare. Puneți piciorul pe prima treaptă a scării  temerilor: începeți cu ceea ce vă sperie cel mai puțin. Odată ce ați învățat să țineți piept unei gâște, veți putea înfrunta și un vultur.

Dacă ți-e frică, totul e la nivel psihologic. Trebuie făcut ceva în privința minții tale. Și dacă mă înțelegi cum trebuie, îți vei da seama că meditația nu este decât un efort de a privi realitatea fără ochii minții — pentru că acesta este singurul mod de a privi realitatea. Dacă mintea este prezentă, ea corupe realitatea, o distorsionează. Lasă mintea deoparte și privește realitatea direct, imediat, față în față, și nu vei avea nicio problemă. Realitatea nu a cauzat probleme nimănui. Sunt aici — tu ești aici — nu văd nicio problemă. Dacă mă îmbolnăvesc, mă îmbolnăvesc. Pentru ce să mă îngrijorez? De ce să fac atâta caz?  Dacă e să mor, mor. O problemă are nevoie de spațiu. În momentul prezent, nu există spațiu. Lucrurile doar se întâmplă, nu ai timp să te gândești la asta. Te poți gândi la trecut, pentru că există o distanță. Te poți gândi la viitor, pentru că există o distanță. De fapt, viitorul și trecutul sunt create doar pentru a ne oferi spațiu să ne îngrijorăm. Și cu cât ai mai mult spațiu, cu atât ești mai îngrijorat.” — Osho

S-a constatat statistic că peste 90% din lucrurile în legătură cu care ne facem griji nu se adeveresc niciodată. Cu alte cuvinte, probabilitatea ca ele să devină realitate este mai mică de 10%. Sună încurajator, nu-i așa?

Distribuie acum

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Mai multe articole de Simona Ioniță

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA