Adolescența – piatra de încercare a întregii familii!

Adolescența reprezintă acea etapă a vieții care face tranziția de la copilărie la viața adultă. Este o perioadă caracterizată de transformări rapide și dramatice, în ceea ce privește felul de a gândi, a simți sau de a interacționa cu ceilalți, dar și cu schimbări semnificative în corpul uman: se modifica forma corpului, apar caracteristicile dezvoltării sexuale.

O perioadă de trecere si de transformare

Din punct de vedere biologic, schimbările care apar, odată cu etapa pe care o numim „pubertate” şi care pot debuta în jurul vârstei de 8-9 ani, dar care sunt în mod obişnuit evidente între 11 şi 15 ani, se referă la o creştere în greutate şi în înălţime; fetele pot lua până la 17 kg în greutate şi se pot înălţa cu o medie de 20 de cm, iar băieţii pot lua până la 19 kg şi cresc în medie 25 de cm pe durata pubertăţii. Schimbãrile biologice apărute în forma corpului sunt generate și de creșteri ale producției hormonale asociate dezvoltării sexuale: testosteronul în corpul băieților va fi de 15 ori mai mare decât înainte, iar estrogenul din organismul fetelor va atinge un nivel de 8 ori mai mare. Aceste creșteri hormonale determină creșterea sânilor, apariția părului pubian, precum și schimbarea tonului vocii, în cazul băieților. Glandele de la nivelul epidermei devin active iar consecințele sunt: piele cu aspect gras, transpirație abundentă, acnee, un miros specific al corpului. Fetele încep a avea menstruație iar băieții experimentează prima ejaculare.

La nivel psihologic adolescenţii îşi dezvoltă foarte mult gândirea ce devine sofisticată, complexă şi abstractă. Le place să jongleze cu raţionamente ipotetice, să facă deducții. Devin raţionali, logici, încep să pună totul la îndoială, sunt din ce în ce mai interesaţi de aspectele etice şi morale ale realităţii. Abilităţile lor sociale de bază, respectiv iniţierea şi menţinere unei relaţii sau integrarea într-un grup ajung să se rafineze la această vârstă. Adolescentul este intens preocupat de ceea ce cred ceilalţi despre el, se comparã deseori cu ceilalţi de vârsta lui şi mulţi dintre ei evită să pară diferiţi de cei din grupul de prieteni, pentru a nu fi consideraţi ciudaţi, nepopulari.

Viaţa emoţională a adolescenţilor nu este uniformă şi nici predictibilă. De fapt, tocmai acest caracter impredictibil este aspectul constant în ceea ce priveşte adolescența. Unii adolescenţi îşi manifesta puternic în exterior labilitatea emoţiilor, trecând de la o stare la alta în câteva minute, uneori chiar secunde. Alţii experimentează crize lungi de îmbufnare, supărare, ruminează ore sau zile întregi, asezonându-și gândirea prin extreme de la negativism la pozitivism, pe când alţii trăiesc lăuntric, fără a lăsa să se vadă în exterior emoţiile, în ciuda faptului că ele pot fi foarte intense. Adolescenţii cred că sentimentele lor sunt unice şi speciale şi de multe ori simt că îşi pierd speranţa, că ar putea fi înţeleşi vreodată de vreun adult. De aceea, în această perioadă creşte foarte mult influenţa grupului de egali, în detrimentul autorității părintelui, care începe să scadă.


Ce pot face părinții?

Adolescenţii, ajunși să se confrunte cu cele mai mari provocări şi transformări din viaţa lor au nevoie de adulţi-cheie (părinţi, profesori, antrenori, mentori) care să fie o prezenţă constantă în viaţa lor și care să îi ghideze, să îi consilieze, să le fie alături, să îi susţină, să le fie bune modele şi mai ales să îi înţeleagă.

Pentru părinţi, anii de adolescenţă ai copiilor lor sunt o adevărată piatră de încercare. Este o perioadă care le solicită enorm abilităţi precum autocontrol, răbdare, empatie, înţelegere, susţinere. Sunt abilităţi pe care probabil, cei mai mulţi dintre părinţi le exersează deja de vreo 12-14 ani – dar, se pare, că în anii de adolescenţă ai copiilor lor, aceste abilităţi ale părinţilor ajung să îşi dea examenul de capacitate!

Din fericire, în ultimele decade, adolescența este un domeniu intens cercetat de ştiinţele psihologiei. O serie de răspunsuri şi indicii legate de aceste transformări vin şi din datele aduse de imagistica cerebrală, menite să ajute la explicarea diferitelor manifestări comportamentale în corelație cu etapele de dezvoltare de la nivelul creierului. O serie de cercetări realizate longitudinal, adică cele care se desfăşoară pe durata a mai multor ani de viaţă, au adus noi perspective în ceea ce priveşte rolul pe care trebuie să îl aibă părinţii în anii de adolescență ai copiilor lor. În trecut, această etapă era văzută ca una în care părinţii trebuiau să facă un pas în spate, să se implice mai puţin. Însă, din ce în ce mai mult, adolescenta este văzută ca o oportunitate de a fi aproape de copil, de a păstra conectarea emoţională, de a menţine, în continuare, poziţia-simbol a unei plase de siguranţă” – cu alte cuvinte de a păstra rolul acelei persoane semnificative care te va prinde în caz că vei cădea”.

Primul şi cel mai importat lucru pe care îl pot face părinţii pentru a se pregăti pentru anii de adolescenţă ai copiilor lor este să se educe cu privire la această etapă – adică să citească cărţi, articole, studii despre adolescență – să se informeze. De asemenea, să facă un efort de memorie şi cu sinceritate să îşi revizuiască proprii ani ai adolescenței: lupta cu acneea şi ruşinea sau jena de a se fi dezvoltat prea repede sau prea târziu, sentimentul de a fi neînțeles.


Un secret al menţinerii unui echilibru în familia cu adolescenţi ține și de faptul că părinţii trebuie să discearnă în a-şi alege bătăliile. Este foarte posibil ca adolescentul din casă să dorească să-şi vopsească părul în culori năstruşnice şi să poarte haine ciudate! Adesea ei vor să atragă atenţia sau să şocheze, dar înainte de a reacţiona puternic la aceste inadvertenţe stilistice, încercaţi să vă păstraţi obiecțiile şi admonestările pentru ceea ce contează cu adevărat: fumatul, alcoolul, drogurile, schimbări permanente în aspectul lor, și lista poate continua. Fiecare trebuie să aleagă care sunt luptele pe care să le poarte în funcție de valorile, credințele și așteptările exprimate în familie.

Pe măsură ce cresc, adolescenţii vor avea nevoie de intimitate, din ce în ce mai mult. Pentru părinţi, este important să accepte că distanţarea emoțională pe care o revendică adolescentul este un proces normal în dezvoltarea lui. Nevoia de intimitate a copilului trebuie respectată. Desigur, acest lucru nu înseamnă că el nu trebuie supravegheat, observat, doar că nu trebuie să fie într-un mod intruziv. Puteţi verifica ce cărţi citeşte, ce site-uri vede, ce prieteni are, ce se întâmplă la şcoală, păstrând un permanent dialog deschis și sincer cu adolescentul.

O relaţie caldă, apropiată, în care comunicarea este ingredientul cheie, măreşte gradul de încredere şi de deschidere. Părinţii să fie pregătiti să discute orice subiect îl interesează pe adolescent, aspecte legate de sexualitate, relaţii, prietenii. Pentru a menţine o relaţie bazată pe afecţiune şi înţelegere sunt de evitat critica („tu eşti singurul vinovat, este numai vina ta!”), etichetarea („ești un nesimțit…”;), amenințãrile („dacã nu faci cum spun eu, atunci…”;) sarcasmul, ridiculizarea. Este indicat ca în rolul lor de călăuze, părinţii să îi ajute pe adolescenţi sã își stabileascã scopuri pentru viitor, în nici un caz să le stabilească ei în locul lor, şi să discute împreună despre modalităţi de atingere a scopurilor stabilite;

Vestea bună este că adolescenţa este o etapă de tranziţie, adică va trece! În ciuda divergențelor de opinie şi a lentilelor diferite de a vedea lumea, cu toată confuzia care apare, a îngrijorărilor, cele mai multe familii vor supraviețui intacte acestei perioade.

A fi părinte de adolescent nu este uşor. Nici să fii în pielea unui adolescent nu este chiar floare la ureche. Dacă eşti părinte sau adolescent şi îţi este greu, nu ezita să ceri sfaturi şi să cauți sprijin.

Distribuie acum

Oana Calnegru

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP. Este co-organizator al conferinței "Disciplina fără dramă" susținută de Tina Payne Bryson.

Mai multe articole de Oana Calnegru

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA