Adevărul #6 – Negativitatea este un abuz invizibil

Păreau un cuplu și o familie de invidiat și câteodată chiar îi invidiam: 3 copii minunați, liber profesioniști cu program flexibil, o casă mare și frumoasă într-un cartier rezidențial… El – un tip foarte jovial, cu câte o glumiță de fiecare dată când ne întâlneam, sigur pe el, „good looking guy”… Ea – veselă și caldă, blândă, plină de idei creative… Ce să mai, pentru mine arătau ca în reclame. Până când într-o seară am aflat că percepțiile mele erau cum nu se poate mai departe de adevăr, iar relația lor era de fapt în agonie. Trăiau în aceeași casă însă nu-și vorbeau, fiecare avea program separat și o agendă personală, ea era nefericită, iar el refuza să accepte evidentul.

Se întampla acum câteva luni când tocmai aprofundam teoria IMAGO și mă delectam cu una dintre cele mai savuroase cărți scrise de Harville Hendrix împreună cu soția sa, Helen LaKelly Hunt, Împreună la bine și la greu – 10 adevăruri salvatoare pentru relația de cuplu.

Așa că nu am stat prea mult pe gânduri și i-am dat prietenei mele cartea povestindu-i câte un pic din ea și despre exercițiile practice propuse de “terapeuții inimilor”. I-am sugerat să o citească și să facă exercițiile împreună cu partenerul. Mi-a spus că o va citi, dar nu își pune prea mari speranțe, căci soțul ei nu este dispus să facă nimic și de obicei este singura care lucrează cu emoțiile ei și merge la toate cursurile de dezvoltare personală, însă lui i se par inutile.

Timpul a trecut și când o mai întrebam cum le mai merge, dacă au reușit să găsească un teren comun, răspunsurile erau evazive. Astfel încât m-am bucurat enorm săptămâna aceasta în ziua în care am primit acest e-mail:


“Nora drăguța, să știi că aplic din cartea de la tine exercițiul cu cele 3 aprecieri pe zi.
Măi și parcă e mai bine să mă concentrez pe pozitiv, nu pe ce mă enervează la el.
El încă nu îmi zice, dar le primește pe aprecieri, și a scăpat una, din greșeală, după mulți ani…”

Îmi venea să țopăi în fața computerului și să strig în gura mare: FUNCȚIONEAZĂ! FUNCȚIONEAZĂ!

Exercițiul despre care vorbește prietena mea se numește “Ritualul Aprecierii” și este antidotul perfect pentru a vindeca otrava negativității.


Critică?! Oh, nu! Voiam doar să te ajut să înțelegi mai bine!

Din perspectiva autorilor, negativitatea constă în a spune orice cuvinte, a folosi un ton al vocii, o expresie facială (ex. cum ar fi să-ți dai ochii peste cap) sau a te comporta într-un mod în care partenerul spune că îl resimte ca fiind negativ. Deci este negativ nu ce consideram noi, ci ceea ce partenerul decide că este pentru el, indiferent dacă o spunem în glumă, sau sub alte forme.

Negativitatea în cuplu poate apărea sub varii forme: gândirea critică, competiția, critica constructivă, CARE însă NU ÎȘI AU LOCUL într-o relație de iubire.

1. Gândirea critică: utilă în multe aspecte practice ale vieții (cum ar fi să iau umbrela dacă afară plouă; să virez la stânga, și nu la dreapta, într-o intersecție pentru a ajunge la o anumită destinație), foarte apreciată și lăudată în cercurile profesionale (nu știu să existe companie în care la evaluările anuale să nu fie menționată), în relația de cuplu însă reiese de cele mai multe ori atunci când partenerul se comportă altfel decât considerăm sau credem noi că ar trebui, altfel spus nu se comportă cum ne-am comporta noi. Ori, fiecare este diferit, are moduri diferite de a face lucrurile și de a gândi sau a se exprima, iar asta trebuie să fie modul din care ne îmbogățim unul de la celălalt și ne încărcăm bateriile, nu cel în care ne distrugem;

2. Competiția: Tocmai pentru că suntem diferiți competiția apare atunci când fiecare consideră că numai el are dreptate sau se consideră superior/inferior. Da, da am scris bine! În cuplu poate exista (și cred că atunci sunt momentele cele mai vulnerabile de fapt) și competiție pentru cine este cel mai trist dintre noi, cel mai obosit dintre noi, cel mai ocupat, cel mai puțin ascultat, și aici fiecare își poate completa singur lista… Însă conform teoriei IMAGO, un cuplu se formează în general tocmai pentru că cele două persoane au la fel de multă nevoie unul de celălalt, având la fel de mult de vindecat;

3. Critica constructivă: deghizată adesea în „ajutor”, tot critică este și doare la fel de tare. Sunt atât de multe persoane care i-au oferit-o partenerului în trecut (părinții, profesorii, colegii, prietenii), mulți care i-o oferă în prezent în fiecare zi – șeful, soacra, sora, colegul de birou, vecinul – încât mai bine îi lăsați pe ei să facă această treabă. Partenerul va aprecia că măcar cineva este „cu el” și nu „împotriva lui”…

Harville și Helen trecuseră prin toate aceste etape și erau într-un punct critic al relației lor când au realizat că NEGATIVITATEA ESTE UN ABUZ INVIZIBIL și trebuie să-l oprească cumva. Astfel, au început în fiecare seară să își deseneze pe un calendar un „emoticon”: dacă în cursul zilei reușeau amândoi să evite să fie negativi puneau un smiley face, dacă în cursul zilei unul sau amândoi fuseseră negativi puneau un sad face. La început au avut luni întregi în care calendarul era plin de sad face, dar ÎNCET – ÎNCET orice urmă de negativitate a dispărut, pentru că… nu-și mai vorbeau.

Ritualul Aprecierii

Harville Hendrix și Helen Lakelly Hunt au creat acest exercițiu din nevoia de reconectare în urma dificultăților pe care ei înșiși le-au experimentat în relația lor. Plecând de la principiul că „energia urmează atenția”, au decis ca în loc de critici (care atrăgeau alte critici) să își spună aprecieri (care au atras alte și alte aprecieri). Când au realizat că este important să-și lase negativitatea de-o parte și să-și mărturisească unul altuia calitățile pe care le apreciază la celălalt, cuvintele însă nu veneau în mod natural, ci mai degrabă erau regurgitate automat.

Ritualul Aprecierii constă în a exprima și a arăta partenerei(ului) ceea ce prețuiești în mod autentic la el(ea) (aspect fizic, calități, trăsături, personalitate, comportamente sau pur și simplu afirmații generale de genul „Ești minunat(ă)!” „Mă simt norocos(asă) că sunt căsătorit(ă) cu tine!”). În general suntem mult mai vocali când ceva nu ne place, iar lucrurile bune considerăm că sunt suficient de bune încât se „văd” de la sine și e de la sine înțeles că le apreciem.

Nu avem formată atenția pentru detaliu care să creeze în mod natural energia necesară manifestării aprecierii, astfel încât dacă decideți să puneți în practică Ritualul Aprecierii trebuie să știți câteva lucruri:

1. Luați-vă angajamentul (poate fi un angajament formal față de partener sau unul față de voi înșivă) să faceți exercițiul în fiecare seară la sfârșitul zilei înainte să mergeți la culcare;

2. Nu este nevoie ca ambii parteneri să-l facă. Este evident că motivația personala a fiecăruia va crește dacă exercițiul este făcut în doi, dar dacă celălalt este reticent nu-l forțați. Așa cum spune Gáspár György, relația este un dans, și este suficient ca doar unul din parteneri să schimbe pasul, că celălalt (mai devreme sau mai târziu) va urma;

3. Nu sunt permise repetițiile, astfel încât pentru început e bine să vă faceți o listă în care să vă notați tot ceea ce apreciați la iubit(ă), urmând ca apoi să vă canalizați atenția asupra lucrurilor pe care partenerul(a) le face în timpul zilei și care vă plac;

4. SPUNEȚI CELUILALT 3 ASTFEL DE APRECIERI ÎN FIECARE ZI;

5. Nu renunțați atunci când vi se va părea că vorbiți ca din cărțile Sandrei Brown sau din filme siropoase, sau că pur și simplu nu e „stilul” vostru. Obiceiurile noi (chiar și cele bune) înlocuiesc mai greu vechile tipare, așa că perseverați, într-o bună zi veți descoperi că ați ajuns la un grad de conectare emoțională și de siguranță în relație cum nu ați mai experimentat vreodată;

6. Nu renunțați nici la primele semne că funcționează, sau aș putea spune mai ales atunci. Este nevoie de timp ca în persoana de lângă voi să se (re)instaureze încrederea și să fie (re)creat un spațiu/o legătură în care să se simtă suficient de în siguranță pentru a se putea deschide la rândul lui;

7. Înlocuiți „verdictele”, judecățile de valoare, cu mirare, ceea ce vă va permite să descoperiți cu constanță și curiozitate noi și noi valențe ale partenerului(ei). Va fi ca și cum vă veți reîndrăgosti de el în fiecare zi.

Eu voi aștepta cu nerăbdare cât mai multe e-mailuri (mindsight.romania@gmail.com) în care să-mi dați și voi replica „Funcționează! Funcționează!” și să-mi povestiți cum a fost pentru voi.

Iar pentru cei dintre voi care sunt curioși să afle mai multe astfel de exerciții elaborate de psihologii Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, veți avea ocazia să le auziți chiar povestite de ei în cadrul celor două Ateliere IMAGO din data de 23 și 24 mai 2015, la Romexpo în cadrul Conferinței pe care o vor susține pentru prima oară în România, organizată de Asociația Multiculturala de Psihologie și Psihoterapie  și Pagina de Psihologie.

Distribuie

Nora Neghină

Nora Neghină este președinte și membru fondator al Asociației Mindsight România și expert în modelul de neurobiologie interpersonală dezvoltat de dr. Daniel J. Siegel.

Mai multe articole de Nora Neghină

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA