A cere ajutor reprezintă curajul de a fi vulnerabil

Trăim într-o societate care încurajează competiția și independența, valori care îi sunt utile oricărei persoane într-o anumită măsură. Atunci când devenim prea competitivi și nu știm să cooperăm, când ne este dificil să avea încredere în alții și să cerem ajutor, a fi independent și competitiv nu mai reprezintă o calitate. Ființa umană este o ființă socială. Cel mai probabil dacă închidem ochii și ne gândim la un moment drag nouă, nu vom fi singuri în această fotografie mentală. Felul în care s-a dezvoltat morfologic și funcțional creierul nostru, ne predispune spre a fi ființe sociale.

Mult timp am valorizat comportamentele competitive și independența, pentru că credeam că ele sunt un indicator al competenței profesionale și al unei personalități puternice. Credeam că nimeni nu vrea să știe despre provocările mele și că a cere ajutor mă face să fiu o persoană inferioară și vulnerabilă. În urmă cu doi ani, am aflat faptul că a cere ajutor reprezintă de fapt curajul de a fi vulnerabil.

Acum doi ani, ca urmare a unui accident de bicicletă, am suferit o fractură trimaleolară. Din fericire, intervenția a decurs bine, la fel și recuperarea, însă mă aștepta o lună de zile în care nu aveam voie să calc pe piciorul nesănătos, glezna fiind montată cu șuruburi și plăcuțe. Ajunsă acasă, am început să mă documentez. Toate articolele citite de mine, începeau cu propoziția Învață să ceri ajutor. A cere ajutor nu îmi era deloc caracteristic. Voiam să mă descurc singură, să nu fiu o povară pentru cineva, însă unele lucruri îmi era foarte greu să le fac singură. Am învățat să cer ajutor, să primesc susținere socială și să fiu vulnerabilă iar acest lucru m-a făcut să cresc uman. Totodată am învățat despre bucuria pe care o au ceilalți atunci când ne pot ajuta și despre cât de frumos poate crește o prietenie dacă îi lăsăm pe alții să ne ajute.

Ce ne face să ne simțim bine când ajutăm?

Până în prezent, majoritatea studiilor realizate în domeniul psihologiei sau al neuroștiințelor, s-au concentrat asupra beneficiilor psihice și fizice ale persoanei ajutate. În 2016, un grup de cercetători de la University of Pittsburgh și University of California, Los Angeles, au realizat un studiu cu ajutorul RMN-ului funcțional, pentru a observa mecanismele de la nivelul creierului, asociate cu oferirea și primirea suportului social.

La studiu au luat parte un grup de 36 de participanți cu vârsta medie de 22.36 ani (16 femei și 20 de bărbați). Înaintea studiului de RMN, participanții au completat o serie de chestionare, care evaluau nivelul de depresie, sensibilitatea la respingere socială, percepția nivelului de stres și sentimentul de singurătate. În cadrul studiul RMN, participanții luau parte la trei sarcini.

Prima sarcină era cea care evalua performanța în situații de stres. Participanții trebuiau să realizeze o serie de calcule aritmetice cu diverse grade de dificultate. Aceștia știau că experimentatorul compară performanța lor cu cea a altor studenți și după fiecare calcul, primeau feedback legat de performanța lor. Totodată ei trebuiau să raporteze cât de stresați s-au simțit în timp ce realizau calculul. A doua sarcină era una de afiliere socială. Prin intermediul acestei sarcini, cercetătorii au urmărit felul în care diferă activarea striatului ventral, parte a sistemului recompensator, atunci când participanții văd imagini în care apare o persoană apropiată în comparație cu cazul în care văd imagini cu străini. Cea de a treia sarcină, a fost cea de evaluare a comportamentului prosocial. Participanții trebuiau să decidă între a câștiga ei sau o persoană, despre care știau că are nevoie, o sumă de bani.

Studiul prezentat a explorat asocierea dintre măsurătorile realizate cu ajutorul chestionarelor (oferirea/primirea de suport social și probleme psihice) și activitatea de la nivelul creierului în cele trei probe. Rezultatele cercetării arată faptul că un nivel ridicat al primirii și oferirii de suport social este relaționat cu un nivel mai scăzut al problemelor psihice. Din punct de vedere al funcționării creierului, oferirea de suport social a fost asociată cu o activare mai scăzută a amigdalei și zonelor care se activează în situați de stres. De asemenea, oferirea de suport social, a fost relaționată cu o activare crescută a striatului ventral pentru situațiile în care persoana vedea imagini cu o persoană apropiată. Acest lucru indică faptul că vederea unei persoane apopiate a fost percepută ca o recompensă la nivelul creierului.

A cere ajutor, pe lângă faptul că ne ajută să ne dezvoltăm încrederea în cealaltă persoană și implicit relația de prietenie, ne oferă și oportunitatea de a-l face pe celălalt să se simtă util și să își scadă nivelul de stres. Poate data viitoare, înainte să spunem că nu avem nevoie de ajutor, ne mai gândim o dată.

Distribuie acum

Alexandra Huh

Alexandra Huh este psiholog clinician, doctorand în cadrul Universității Babes-Bolyai din Cluj, pasionată de oameni, neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Mai multe articole de Alexandra Huh

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA