4 motive pentru care atingerea umană, plină de afecțiune, contează

Robyn Reisch analizează importanța contactului fizic în relațiile dintre oameni, acel tip de atingere dat de o îmbrățișare, de o strângere de mână, de o mângâiere plină de compasiune, de o bătaie pe spate pentru încurajare. Ea a identificat 4 motive pentru care ar trebui să dăm mai multă atenție și prețuire atingerii umane, afectuoase, non-sexuale.

Ca ființe umane, tânjim după contactul fizic. De fapt, specia noastră are nevoie de contact fizic pentru a se dezvolta. Conexiunile pe care le facem prin atingerea de tip platonic au fost fundamentale în construirea civilizației umane. Din păcate, pe măsură ce societatea noastră a avansat, prevalența de atingere fizică s-a diminuat.

Atingerea platonică este o modalitate importantă de a te conecta și de a comunica. Apare însă întrebarea: de ce a uitat cultura noastră această formă vitală de contact?

1. Atingerea fizică frecventă creşte bunăstarea fizică a unei persoane.


O îmbrățișare nu numai că se simt bine atunci când o primești – dar are valențe pozitive și pentru cel care o oferă. Îmbrățișările regulate pot reduce ritmului cardiac și tensiunea arterială. Acest efect nu este doar un impuls de moment – ci, în fapt, organismul devine pe termen lung, mai sănătos. De asemenea, s-a demonstrat că atingerea afectuoasă, platonică, cum ar fi îmbrățișarea, întărește sistemul imunitar, contribuie la scăderea stresului şi reduce anxietatea. „Să fii îmbrățișat de către o persoană de încredere poate acționa ca un mijloc eficient de transmitere a sprijinului, iar crescând frecvența îmbrățișărilor ar putea deveni o metodă eficientă de reducere a efectelor nocive ale stresului„, a declarat Sheldon Cohen, profesor de psihologie la Universitatea Carnegie Mellon. „Efectul aparent protector al îmbrățișării poate fi atribuit contactului fizic în sine, sau a faptului că îmbrăţişatul este un indicator comportamental de sprijin și de intimitate. Oricum ar fi, cei care primesc mai multe îmbrăţişări sunt ceva mai protejaţi împotriva infecţiilor.

2. Contactul fizic întărește dinamica unei echipe prin construirea unei intimități non-sexuale.

Când atingem pe cineva în mod corespunzător – cu o strângere de mână, cu o mișcare de tipul „bate-palma„, sau cu o bătaie scurtă pe spate – trimitem un mesaj nonverbal de cooperare. Efectele nu sunt doar personale, ci economice. Daniel Keltner, directorul fondator al Greater Good Science Center și profesor de psihologie la Universitatea din California – Berkeley, a studiat rolul atingerii în cadrul echipelor de baschet din NBA. Cercetările sale au constatat că echipele ale căror jucători se ating reciproc mai des, câștigă mai multe jocuri. Ar putea fi acest lucru valabil pentru echipa de contabilitate la locul de muncă, sau pentru legătura „părinte-copil” de la școala copilului dumneavoastră?


3. Atingerea fizică produce încredere şi siguranţă

Ca oameni, suntem condiționați să ne conectăm unul cu altul într-un mod fizic. Acesta este motivul pentru care mulți oameni determină credibilitatea cuiva prin calitatea strângerii lor de mână. Ray Williams a explorat acest lucru în articolul său pentru Psychology Today intitulat „Ne-am pierdut oare nevoia de atingere fizică?„. După cum explică el, „Neurologul Edmund Ross a descoperit că atingerea fizică activează creierul în cortexul orbit frontal, care este legat de sentimente de compasiune și recompensă. Daniel Keltner susține că atingerea transmite semnale de siguranță și încredere, calmează. Ea activează nervul vag al organismului care este implicat îndeaproape cu răspunsul nostru pentru compasiune, și o atingere simplă poate declanșa eliberarea de oxitocină, cunoscut şi sub numele de «hormonul iubirii»„.

4. Persoanele care au experimentat multe atingeri fizice pline de afecțiune sunt mai puțin violente.

S-a dovedit științific că acei copii care nu experimentează suficientă afecțiune fizică sunt mai predispuși la violență odată ce ajung la maturitate. Neuropsihologul James W. Prescott a stabilit că violența în societate de multe ori se corelează cu o lipsă de accent cultural pe relaţionarea maternă. Când un copil experimentează o atingere iubitoare, el învață să se atașeze de alții într-un mod sănătos. Pe măsură ce crește, el este mai puțin susceptibil de a utiliza atingerea într-un mod jignitor sau agresiv. Această atingere timpurie deschide calea pentru stabilitate emoțională. Rezultatele nu sunt doar personale, dar se resimt şi în societate.

Lipsa de contact fizic realizată în mod obișnuit este o problemă culturală mai mare decât realizăm. Mark Greene a explorat, într-un mod frumos, acest fenomen într-un articol pentru The Good Men Project: „Această situație legată de contactul fizic este atât de importantă”, a scris el. „Eu îl pup și îl îmbrățișez pe fiul meu în mod constant. El stă cu mine și pe mine. Avem un gest de conectare fizică ori de câte ori ne revedem și ne salutăm. Conexiunea fizică pe care o am cu el a avut un rol transformator în viața mea, învățându-mă despre valoarea mea ca ființă umană și ca tată.

Adaptare după Robyn Reisch

Distribuie acum

Oana Calnegru

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP. Este co-organizator al conferinței "Disciplina fără dramă" susținută de Tina Payne Bryson.

Mai multe articole de Oana Calnegru

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA