Skip to content

Cei mai mulţi dintre noi ştiu că nu este în regulă să cheltuiască mai mult decât produc. Mai mult, întotdeauna este bine să punem nişte bani deoparte. Probabil că printre cele mai sănătoase obiceiuri financiare pe care le-am putea avea ar fi să ţinem o evidenţă a cheltuielilor şi să ne stabilim un buget de economisire. Însă nu e tot timpul uşor de creat şi de menţinut aceste obiceiuri.

Personal, am avut tot timpul o relaţie de „love & hate“ cu banii. Îi iubesc atunci când îi am şi îi urăsc atunci când îmi lipsesc. Da, ştiu, nu sunt tocmai specială din punctul acesta de vedere. Cred că mulţi dintre noi se regăsesc în acest tipar relaţional cu banii.

Multă vreme, am resimţit o mare provocare în a dezvolta o relaţie sănătoasă şi echilibrată cu banii. Pentru mine, banii par să aibă propria lor viaţă – ba îi simt cum se grăbesc să-mi fugă printre degete, ba nu vor să stea locului să prindă nişte pui. Am înţeles, după mulţi ani în care acest tip de relaţie mi-a dat multe bătăi de cap, că am nevoie să învăţ cum să-mi gestionez mai bine finanțele. Şi acela a fost momentul în care am început să fiu curioasă şi să mă documentez. Aşa am început să-mi dezvolt o minimă şi necesară educaţie financiară. Cum să-mi construiesc un buget? Cum să-mi ţin o evidenţă a încasărilor, dar şi a cheltuielilor? Cum să economisesc bani albi pentru zile negre şi ce perspective există ca să-i înmulţesc? Am căutat răspunsuri la toate aceste întrebări – în cărţi, în periodicele de profil şi pe net. Așa am ajuns să stau de vorbă cu cei de la România Investește.

Cel mai dificil mi-a fost să-mi schimb obiceiurile nesănătoase de a cheltui compulsiv şi să dezvolt o disciplină de a-mi menține o evidență a fluxului banilor, în casă. În timp, am înţeles că deciziile financiare sunt printre cele mai importante decizii care ne pot afecta viaţa. Mai mult, de când sunt mamă, sunt mai atentă în ceea ce priveşte planurile de economisire pentru sănătatea şi educaţia copiilor mei.

Ce decid românii cu privire la câştigurile lor financiare?

Am fost curioasă să aflu ce îi face pe oameni – şi în special pe români – să aleagă între a-și ţine banii sub saltea, a-i încredința unei bănci sau a-i investi în ceva anume. Aşa am aflat despre un studiu realizat recent la D&D Research pentru Erste Asset Management, focalizat pe profilul românului de a-şi gestiona un aport de capital. La întrebarea: „Ce-ai face, dacă ai câştiga mâine 100 000 euro?“, românii au ales mai degrabă să folosească banii optând pentru soluţii sigure, precum investiţia în bunuri, în achiziţia unei case ori în active la care să aibă acces permanent şi pe care să le poată controla. Românii preferă să investească în afacerile proprii, dar şi în călătorii sau în educaţia copiilor lor. Plasarea banilor într-un fond de investiţii – adică într-un fel de căciulă uriașă, în care mai mulţi oameni aleg să-şi pună banii, care e reglementată prin legi stricte şi administrată de o instituţie, cu scopul de a obține câştiguri mai mari – pare să fie o opţiune pentru o parte mică dintre români. Acest lucru se datorează pe de o parte unei traume în conştiinţa colectivă, pe care românii o resimt atunci când aud de fonduri de investiţii (vezi istoria FNI), iar pe de altă parte mai ales unei lipse de educaţie şi de cunoştinţe în acest domeniu.

Care este rolul educaţiei financiare?

Tocmai această lipsă de educaţie în zona financiară îi face pe mulţi dintre noi să rateze oportunităţi de economisire sau de câştig. Mi-am dat seama cât de importante sunt cunoştinţele şi în această arie a vieții mele, ori de câte ori am încercat să-mi mențin echilibrul financiar, să „jonglez“ eficient cu veniturile și cheltuielile. Dificultatea în care mă regăsesc uneori, atunci când nu ştiu să valorific suficient banii pe care îi am, şi mai ales frustrarea pe care o resimt atunci când nu-mi ajung m-au determinat să învăţ strategii noi de a-mi administra finanțele.

Cu toţii putem învăţa să ne gestionăm resursele financiare cât mai corect şi cât mai profitabil, informându-ne și alegând dintr-o multitudine de metode existente în zona pieței de capital. Pentru a face alegerile cele mai bune, trebuie să ne documentăm în ceea ce privește opțiunile existente, să ştim să analizăm informaţiile disponibile, să ne dezvoltăm abilitaţi decizionale și să ştim la cine să apelăm pentru un sfat avizat.

Odată informaţi, putem alege să ne gestionăm banii prin intermediul unei instituţii financiare. În acest moment, este necesar să analizăm care sunt riscurile, dar care este şi randamentul de creştere pentru banii încredințați instituţiei, deoarece nu toate instrumentele financiare existente în piaţă au acelaşi grad de risc sau de randament.

℗PUBLICITATE



În cercetările mele, am descoperit că o posibilitate de a investi o sumă de bani o reprezintă fondul de investiţii. Un fond de investiţii nu este un produs bancar şi nici nu reprezintă o investiţie directă la bursă. Pe scurt, un fond de investiţii este o formă de asociere prin care mai mulţi oameni pun la un loc sume de bani mai mici – economiile lor – ca să obţină avantajele pe care le oferă sumele mari de bani. Fondul de investiţii poate fi o opţiune pentru economiile unei persoane care nu deţine cunoştinţe solide în ceea ce priveşte piaţa de capital astfel încât să joace în mod activ la bursă, dar care doreşte ca economiile sale să fie valorificate cât mai bine. Printr-o investiţie într-un fond, se pot accesa oportunităţi de plasament în instrumente financiare cât mai diversificate: titluri de stat, obligaţiuni, depozite la termen, certificate de depozit, acţiuni. Un fond de investiţii este administrat de o instituţie specializată, precum Erste Asset Management. Banii plasaţi într-un astfel de fond sunt gestionaţi de specialişti care urmăresc zilnic oportunităţile şi evoluţia din piaţa monetară.

Deşi atunci când ne gândim la sumele de investit, putem lua în calcul valori considerabile, realitatea este că putem participa într-un fond de investiţii cu doar 100 de lei sau 100 de euro. Pentru mine a fost o surpriză să aflu că pot deveni un mic investitor, fără însă a fi necesar să dispun de un buget fabulos. Acest mit al sumelor mari necesare pentru a putea deveni investitor se poate număra printre principalele cauze ale neparticipării la astfel de fonduri.

Ce anume ne influenţează decizia, atunci când alegem să investim?

Conform studiului despre care vorbeam mai devreme, noi, românii, alegem să ne informăm cu privire la posibilitatea de a ne investi banii într-un fond de investiţii, de exemplu, în primul rând de la apropiaţi, abia apoi de la consilierii bancari. Mulţi dintre noi sunt autodidacți şi caută informaţii pe internet sau urmăresc emisiuni cu tematică financiară ori citesc publicații de profil. Interesant este că un procent destul de ridicat dintre românii participanţi la studiul amintit consideră că investiţiile gestionate printr-un fond de investiţii pot aduce câştiguri mai mari decât produsele de economisire obişnuite ale unei bănci.

Decizia de a ne lăsa banii pe mâna unei instituţii financiare care să ni-i gestioneze poate fi influenţată de câteva aspecte importate. Pe de o parte, se manifestă profilul psihologic personal, nevoia de a ne şti economiile în siguranţă, precum şi toleranţa fiecăruia la risc. Pe de altă parte, decizia este influenţată şi de promisiunea de câştig pe care o primim, respectiv, acel randament pe care banii noștri îl pot căpăta dacă sunt încredințați unei bănci. Dar nivelul randamentului este în strânsă corelaţie cu gradul de risc. Cu cât potenţialul de câştig este mai mare, cu atât și riscurile sunt mai ridicate. Pentru unii dintre noi, contează mai degrabă siguranţa economiilor, decât randamentul, așa că aleg să se supună unui risc minim. Aşa cum alţii sunt dispuşi să îşi asume riscuri – şi atunci apare, implicit, probabilitatea unor câştiguri mai mari.

Putem afla ce fel de tipologie de investitor avem, completând un chestionar care se găsește pe romaniainvesteste.ro. Eu am descoperit care este toleranţa mea la risc, cam care sunt cunoştinţele şi experienţa mea în domeniul finanţelor şi cum să-mi stabilesc un obiectiv de investiţii.

Din perspectivă psihologică, întregul comportament financiar de la vârsta adultă este determinat de modelul învăţat în copilărie

Ca psiholog, știu că relaţia pe care noi, oamenii, o avem cu banii este una căreia i se pun bazele devreme în viaţă, după modelul pe care l-am văzut în familia noastră, atunci când eram copii. De fapt, atitudinea şi credinţele pe care le avem cu privire la bani au o profundă legătură cu felul în care părinţii noştri îşi gestionau ei înșiși relaţia cu banii. Evident, dacă relaţia părinţilor noştri şi modelul financiar pe care l-am văzut în casă, atunci când eram copii, a fost unul nesănătos, avem toate şansele să ducem acest model mai departe, în viaţa noastră de adulți. Există studii făcute în zona de psihologie financiară (Klontz & Klontz, 2009) care susţin faptul că credinţele unui individ legate de bani se dezvoltă în copilărie, fiind adesea integrate în sistemul familial și transmițându-se de la o generaţie la alta. Aceste convingeri de natură financiară sunt în mod tipic inconştiente, sunt legate de contextul vieții personale şi pot reprezenta un factor important în a determina comportamentul financiar al cuiva. De asemenea, se consideră că acele experienţe financiare „deosebite“, încărcate emoţional, pot lăsa o amprentă cognitivă de lungă durată în viaţa unui copil care încearcă să înţeleagă rolul banilor în familia lui, în diferitele situaţii de viaţă sau în lume, în general.

Banii sunt o resursă importantă pentru noi. Ei ne oferă prilejul de a ne satisface nevoile – de la cele de bază, până la cele de performanță profesională şi dezvoltare personală. În acelaşi timp însă, pentru mulţi dintre români, banii reprezintă o semnificativă sursă de stres. Fie că-i strângem la saltea sau într-o bancă, fie că-i investim în afaceri proprii sau în fonduri de investiții, avem nevoie de educaţie financiară pentru a ști cum să ne gestionăm finanțele, la fel cum avem nevoie de educaţie sanitară pentru a şti cum să ne îngrijim corpul. Felul în care învăţăm să avem grijă de banii noştri, cum alegem să-i economisim sau să-i investim, înseamnă grijă faţă de noi înşine şi față de cei dragi.

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP.

Caută
Coșul de cumpărături1
-
+
Subtotal
21,45 lei
Continuă cumpărăturile
1