Ideea de bază în ACT (Terapia Acceptării şi a Angajamentului) este că suferinţa psihologică, de obicei, este cauzată de interfaţa dintre limbajul uman şi conţinutul cognitiv, cât şi de controlul asupra comportamentului uman.
Inflexibilitatea psihologică apare şi este susţinută prin evitarea experienţelor, distorsiunile cognitive, fixarea într-un sine conceptualizat, pierderea contactului cu momentul prezent şi eşecul de a lua măsurile necesarea implicării în comportamente care corespund valorilor noastre de viaţă.
Susţinută printr-un amplu program de cercetare şi bagaj teoretic – Teoria Cadrului Relaţional – în filosofia ACT se consideră că tentativa de schimbare la nivel cognitiv şi emoţional, ca mijloc de recuperare, poate fi contra-productivă, mult mai eficientă fiind o strategie care implică acceptarea, ancorarea în momentul prezent, difuziunea cognitivă, identificarea valorilor de viaţă şi angajamentul pentru acţiune.