Sentimentele rănite, nu înseamnă că ai făcut ceva greșit!

Recent, am fost în vizită la o prietenă și mi-a povestit despre o ceartă explozivă pe care a avut-o cu soțul ei; terapeut fiind, pot să spun că am „crescut” de-a lungul anilor cu astfel de povești.

Despre ce a fost vorba – dorind să se așeze pe scaunul de la birou, o persoană în mod accidental a mișcat scaunul și ea cade lovindu-și gâtul de birou, ceea ce i-a pricinuit dureri la mișcarea gâtului, dar i-a și îngrădit libertatea de mișcare.

După această căzătură, ea și soțul ei sunt în mașină pe autostradă, și în timp ce el încearcă o schimbare de bandă, de ultim moment, o roagă să privească pe geamul ei pentru a-l asigura. Ea a spus ca s-a simțit tratată cu nepăsare, deoarece el știa că suferă, iar solicitarea lui nu a facut decât să-i accentueze durerea.

Ea l-a apelat într-un anume fel, care nu poate fi menționat aici.


În cazul în care rolurile ar fi fost inversate, aș fi ocupat din timp banda corectă, fără a fi nevoită să-i pricinuiesc durere. Am fost atât de supărat pe el!”, mi-a spus ea.


Ce e în neregulă cu plângerea ei?

Absolut nimic, doar că ceea ce nu auzim este povestea ei despre ceea ce simte, despre faptul că nevoile sale nu contează și faptul ca ea este mai puțin importantă decât altele. Ca acel copil care face parte dintr-o familie mare care se luptă cu probleme financiare, deciziile au fost întotdeauna bazate pe ceea ce a fost cel mai bine pentru unitatea mai mare, iar nevoile ei erau de multe ori ignorate, deoarece imaginea de ansamblu a fost, uneori, mai gravă. Așa că, ea este sensibilă la situațiile în care nevoile sale nu sunt recunoscute.

Mi-am amintit de citatul din William Faulkner: „Trecutul nu este mort. Nici măcar nu este trecut.

Declanșatorii sunt firești

Iată imboldul. Acesta este un declanșator pentru ea. Declanșatorii sunt firești, rezistenți vulnerabilităților din trecutul nostru, care duc la escaladarea interacțiunilor din prezent. Sunt firești pentru că noi toți le avem, și în timp ce impactul lor poate fi gestionat, foarte rar pot fi eliminați.

Asta înseamnă că soțul ei a făcut ceva greșit? Nu.

Este ea doar prea sensibilă? Nu.

Nu este declanșatorul lui, deci lui nu i se pare a fi o problemă.

Mai mult, când știm doar ceea ce se întâmplă în realitatea subiectivă a unei persoane, este destul de ușor să simțim indignare în numele lor. Dar aici e realitatea despre realitățile subiective: toate punctele de vedere sunt valabile.

Din perspectiva lui, el a crescut într-o familie în care membrii săi au lucrat din greu, trecând peste durerea lor, fără să se plângă. Părinții lui au antrenat echipele lor sportive, l-au trimis la hochei, la antrenamente, la orice oră nelegiuită a dimineții, cunoșteau numele și numerele de telefon ale tuturor prietenilor săi, și l-au învățat că el ar putea fi tot ceea ce aspira să fie.

De asemenea, ei au țipat mult și au cerut orice și-ar fi dorit sau ar fi avut nevoie. Așa că, deoarece ea nu a precizat clar faptul că aflându-se într-un vehicul în mișcare îi cauzează durere și că își dorește să fie cocoloșită, el nu a crezut că îi cere prea mult.

Sentimentele rănite sunt firești

În marea schemă a vieții, această situație este banală. Deci, de ce este atât de important pentru cuplu, să vorbească despre asta? Pentru că atunci când sentimentele cuiva, în căsnicie, sunt rănite, nu înseamnă în mod automat că cineva a făcut ceva greșit. Aceasta înseamnă că doar sentimentele au fost rănite. Ceea ce contează este modul prin care cuplul gestionează situația.

Într-o lume perfectă, soțul ei ar fi fost mai atent cu privire la modul său de a șofa și ea ar fi fost mai clară, de la început, în privința suferinței ei. Dar, aceste lucruri nu s-au întâmplat, așa că sentimentele ei au fost rănite, atunci ea l-a privit cu dispreț, și sentimentele lui au fost rănite.

Acest lucru nu este de fapt un argument – este ceea ce noi numim un incident regretabil. Chiar și cele mai solide cupluri le au. Atât în atelierele noastre cu cupluri cât și în ședințe, învățăm partenerii cum să repare situația după o interacțiune de acest gen. Ați putea lista cu ușurință exemple de acest gen din propria voastră relație?

Maeștrii în relaționare repară de timpuriu și des. Își amintesc declanșatorii partenerului și îi respectă. Nu ești un „dezastru” pentru că ai avut un incident regretabil, dar ai putea fi sau ai putea deveni, dacă nu repari.

Dr. Julie Gottman spune că „în orice incident regretabil, este o conversație de care cuplul încă mai are nevoie.” Noi numim aceasta o conversație de recuperare.

Tot ceea ce are nevoie acest cuplu este ca unul dintre ei să spună: „Eu pot înțelege de ce sentimentele tale au fost rănite. Nu aceasta a fost intenția mea, și îmi pare rău că s-a întâmplat. Sentimentele tale contează pentru mine. ” Aceasta este repararea relației, care funcționează.

Distribuie acum

Carmen Elena Podar

Psiholog clinician, psihoterapeut relațional, membră a Colegiului Psihologilor din Romania și autor colaborator al paginadepsihologie.ro. Carmen coordonează programul de formare în psihoterapia familiei al AMPP din Oradea.

Mai multe articole de Carmen Elena Podar

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA