Recunoștința nu este despre rezultat, ci despre a cultiva binele din noi!

Am intrat într-un nou an calendaristic și nicicând nu am simțit mai mult ca acum importanța simbolică pe care o are această trecere. Este un moment de cotitură, un moment în care se trag linii, se numără regretele, reușitele, se creează și trasează noi obiective, se concep rezoluții – este ca o întâlnire de gradul al III-lea cu neprețuita speranță.

Toate interacțiunile pe care le-am avut în această perioadă cu prieteni, familie, clienți, taximetriști care ne acceptă pe mine și pe Jung – cățelul meu blănos și în creștere, doamna înfrigurată din stația de autobuz, tânărul glumeț de la serviciul de curierat, etc.; toate emisiunile TV; toate articolele și miile de postări de pe canalele de social media – toți și toate vorbesc despre unul și același lucru: anul 2016. Despre dificultatea, încărcătura, dezastrele, conflictele, proastele alegeri, pierderile, oboseala, stresul, rutina, dezamăgirile și toate celelalte lucruri care au mers prost în anul ce abia s-a încheiat. Și poate pentru că sunt eu mai Gică Contra și, în tot fatalismul meu, sunt o idealistă incurabilă sau doar pentru că există dovezi științifice care susțin faptul că există o relație directă între recunoștință și un grad mai mare de fericire, m-am gândit că am putea să începem 2017 mulțumind mai des pentru lucrurile cu care ne-a binecuvântat viața și să continuăm să construim de aici. Și poate că dacă am fi mai atenți la îndemnul lui Theodore Roosevelt: Fă ceea ce poți, cu ceea ce ai, acolo unde ești!, nu ne-am mai lăsa atât de des copleșiți de neputință și nefericire.

Navigând prin marea de resurse ale internetului am descoperit o serie de cercetări care au avut ca obiect de studiu recunoștința și efectele ei în viața noastră. Printre beneficiile recunoștinei evidențiate de cercetători cele mai interesante mi s-au părut următoarele (și nu sunt deloc puține sau de neglijat): ajută la crearea de noi relații; îmbunătățește sănătatea psihică; îmbunătățește sănătatea fizică; îi face pe oameni să ne placă;  dezvoltă empatia și reduce agresivitatea; îmbunătățește stima de sine; sporește puterea mentală; ne face mai optimiști; ne sporește energia; ne ajută să ne revenim mai bine după o traumă; ne dă o stare de bine; ne ajută să ne relaxăm; ne face să arătăm mai bine; ajută la aprofundarea prieteniilor; ne ajută să fim mai eficienți și organizați; ne ajută să fim mai productivi și să luăm decizii mai eficiente într-un timp mai scurt; persoanele recunoscătoare se odihnesc mai bine și chiar trăiesc mai mult.


Dacă cineva ar veni și ne-ar spune că există o pastilă cu aceste efecte, cred că nu sunt puțini aceia dintre noi care ar face tot posibilul să și-o procure. Însă, ca multe dintre lucrurile cu adevărat importante în viață, este nevoie de asumarea unui angajament în a face din recunoștință o stare firească prin care să ne raportăm la viața noastră și la situațiile cu care ne confruntăm. A trăi cu recunoștință nu înseamnă a nega existența dificultăților sau a aspectelor negative ale vieții, ci în a căuta în fiecare moment binele și resursele pentru a le depăși, mai degrabă decât a ne abandona disperării și neputinței de a gestiona o situație pe care nu ne-am dorit-o și care ne rănește.

Și pentru că repetiția este mama învățării și creierul nostru are nevoie de puțin ajutor pentru a-și trasa tipare și perspective noi, vă invit să nu mă credeți pe cuvânt și să încercați să vă cultivați recunoștința folosindu-vă de modalitățile care vi se par cele mai la îndemână.

• Ține un jurnal al recunoștinței: la sfârșitul fiecărei zile, rezervă-ți un timp, în care să reflectezi la lucrurile care ți s-au întâmplat, oamenii cu care ai interacționat, lucrurile pe care le-ai observat și alege toate acele lucruri, persoane, situații pentru care ești recunoscător(-oare). Dacă nu îți permite timpul să scrii sau îți este mai comod să ții un jurnal online sau să folosești o aplicație pe telefonul mobil – fă astfel. Sau poate îți este mai la îndemână să te retragi în spațiul tău și să stai cu tine, aducându-ți în conștiință lucrurile pentru care simți recunoștința.

• Scrie un bilețel de mulțumire pentru cineva: Fiecare dintre noi duce o luptă pe care nimeni nu o vede. Este un mesaj care a circulat destul de mult pe Facebook la un momentdat și cred că e un reminder important despre faptul că nu întotdeauna toate lucrurile sunt spuse. Ai putea să scrii un bilețel, un post it, un mesaj, un e-mail sau o scrisoare pe care să o dai unei persoane dragi sau care la un moment dat a avut sau are un impact în viața ta și prin care să îți exprimi aprecierea pentru contactul vostru sau pentru orice simți că a contat în viața ta la un moment dat. Din când în când poți să faci acest lucru și pentru tine.


• Mulțumește mental oamenilor și situațiilor din viața ta: Trăim cu toții în secolul vitezei și sub presiunea timpului care mereu fuge parcă din clepsidră cât suntem noi ocupați cu viața, însă un gând bun, de apreciere și recunoștință aruncat în univers ne poate face să ne simțim bine chiar și în situații dificile.

• Roagă-te: Dacă ești o persoană religioasă, indiferent de religia ta, atunci rugăciunea poate fi o modalitate importantă pentru a-ți exprima recunoștința.

• Meditează: Meditația de tip mindfulness implică atenția acordată momentului prezent fără a-i asocia vreo judecată. Sunt persoane care meditează mai ușor atunci când se concentrează pe un cuvânt sau pe o frază, însă este, de asemenea, posibil să ne concentrăm atenția pe lucrurile de care devenim conștienți în prezent că reprezintă binecuvântări (lumina și căldura soarelui, familia, prietenii, o întâlnire neprevăzută, zâmbetul unei persoane dragi, gestul blând al unui străin într-un moment neașteptat, etc.).

“Aş susţine că mulţumirile sunt cea mai mare formă a cugetării şi că recunoştinţa este fericire dublată de miracol.” – G. K. Chesterton

Distribuie acum

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Sabina Strugariu

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA