Mindfulness schimbă felul în care procesăm tristeţea

Ce ne arată ştiinţa creierului despre felul în care experimentăm emoţiile

Una din ideile centrale din mindfulness, este aceea conform căreia este posibil să ne „cunoaştem” emoţiile din diferite perspective. Luând drept exemplu emoţia de tristeţe, observăm că în funcţie de felul în care ne concentrăm atenţia, putem deveni conştienţi de experienţa de moment, de faptul că ne simțim triști sau putem urmări un gând-concept a ceea ce înseamnă să fii trist. Am folosit intervenţii bazate pe mindfulness (MBI) pentru a-i ajuta pe oamenii să experimenteze distincția dintre aceste perspective diferite de cunoaştere, pe care le-am numit modul narativ și modul experienţial. În ultimii 10 ani, cercetătorii au încercat să identifice regiuni specifice în creier care devin active atunci când oamenii experimentează emoţii în aceste moduri diferite. Aceste cercetări par să-şi fi meritat efortul, dar, de fapt, cum se procedează la investigarea acestor două moduri în creier?

Într-o cercetare timpurie a lui Norman Farb şi colegii săi, participanţii la studiu au fost instruiţi să-și pună o serie de întrebări cu privire la trăsăturile personale, cum ar fi: dacă se simt că sunt proşti, inteligenţi, demni de încredere sau leneși, timp în care creierul le era scanat printr-un RMN funcţional. Aceste întrebări activau în creier fie un mod narativ, analitic („Ce spune asta despre mine ca persoană?„, „Este un lucru bun sau unul rău?„) sau un mod experiențial, concret („Ce se întâmplă de la un moment la un altul?„sau „Cum sunt eu conştient de corpul meu?„). Odată ce oamenii au fost instruiți, cercetătorii au analizat felul în care practica de mindfulness a interacționat cu aceste două moduri, pentru a vedea dacă fiecare a avut un răspuns unic creier. Două grupuri au fost testate, primul chiar înainte de începerea unui program de practică midfulness bazată pe reducerea stresului (MBSR) iar al doilea după terminarea programului de practică.

Ce au descoperit?


Oamenii care practicau mindfulness au prezentat reduceri evidente în activitatea unei regiuni a creierului adesea legată de autoevaluare și analiză (cortexul prefrontal median). Aceştia au arătat, de asemenea, activitate crescută în regiuni ale creierului legate de experiența senzorială directă, a momentului prezent (în zona cortexului prefrontal lateral, în special în regiunea numită insula).

De ce rămânem „prinși” gândindu-ne la noi înşine?

S-a observat o legătură puternică între cele două părți ale creierului pe care le-am descris mai sus (insula din prefrontalul lateral şi cortexul prefrontal median), la oamenii care au fost testaţi înainte de a începe practica mindfulness, în timp ce la acei oameni care erau deja formați în practica mindfulness aceste regiuni ale creierului au rămas „ne-cuplate”.

Iată ce semnificaţie au aceste aspecte: faptul că aceste două regiuni din creier sunt strâns conectate înainte de practicarea mindfulness-ului sugerează că de obicei este foarte dificil pentru o persoană să se concentreze pe momentul prezent fără să declanşeze gânduri despre sine. „Necuplarea” acestor două regiuni în creier care sunt asociate practicii de mindfulness sugerează că acum persoana este capabilă să menţină atenţia pe experienţele din corp, fără a activa în mod automat şi „poveşti” despre sine. Având date valide care demonstrează acest fenomen, este foarte important, deoarece acestea susţin noţiunea de disociere neuronală fundamentală între două forme distincte ale conştiinţei de sine – modul narativ și cel experienţial – care sunt de obicei integrate, dar care pot fi decuplate prin practicarea de mindfulness.


Oare putem învăţa să fim mai puţin reflexivi?

Plecând de la rezultatele modului în care practica mindfulness poate evidenţia contrastul dintre modurile de procesare narativ și cel experienţial, apare următoarea întrebare: „Pot oare oamenii învăța cum să facă acest lucru atunci când se simt trişti și nu doar să reflecteze asupra adjectivelor autodescriptive?”.

N. Farb şi colegii săi au revenit la scanerul RMN și au cerut oamenilor care fie erau pe cale să înceapă un program de mindfulness bazat pe reducerea stresului (MBSR) fie au finalizat unul recent să vizioneze clipuri de film, unele triste și altele neutre, în timp ce le era creierul scanat. Pentru toți participanții, clipurile de film triste au fost din nou asociate cu activarea cortexului prefrontal median (autoevaluare și analiză), precum și cu centrele de limbaj și cu regiuni care direcționează auto-concentare și revalorificare. Niveluri mai scăzute de activitate s-au constatat, de asemenea, în regiuni care transmit informații despre conștientizarea momentului prezent și senzațiile corporale (cortexului somato senzorial și regiunea laterală dreaptă, insula). Ceea ce este interesant este faptul că, atunci când au fost examinate efectele practicii mindfulness, la grupul care a finalizat programul de 8 săptămâni de practică a scăzut probabilitatea de „a fi prinşi” mental în senzația de tristețe, față de grupul care nu a beneficiat încă de practică. Pattern-ul creierului lor s-a schimbat: regiunile frontale în care apare auto-concentarea au fost mai puțin activate, însă s-a observat o creştere a activităţii în zona laterală dreaptă – insula, în care apare conştientizarea momentului prezent.

Cum să fii prezent cu tristeţea

Dacă ați fi stat vreodată într-o sală în care se practica mindfulness bazat pe reducerea stresului sau bazat pe terapia cognitivă, aţi fi aflat că practicarea mindfulness-ului este utilizată pentru a vă ajuta să accesați informații despre ceea ce se întâmplă în corpul vostru atunci când sunt prezente emoţii, cum ar fi tristeţea. Prin practică, învățați cum să vă permiteți să urmăriți emoțiile pe măsură ce apar – fără a vă lăsa prinşi în gândul legat de aceste emoţii – dar și pentru a face loc senzațiilor corporale care însoțesc aceste emoții. Având în vedere impactul asupra creierului, această practică poate ajuta la restabilirea echilibrului între rețelele neuronale care susţin atât rezolvarea problemelor cât și reprezentările în corp ale emoțiilor, mai ales atunci când sunt prea puternic înclinate spre cea dinainte. De fapt, dacă ne concentrăm exclusiv pe rezolvarea de probleme auto-referențiala când suntem triști, este mult mai probabil să (re)cădem într-un ciclu al depresiei.

Practica de mindfulness ne permite să facem o schimbare-cheie a atenţiei – putem aborda experiențele noastre într-un mod mai degrabă experienţial, decât unul narativ. Cercetările realizate pe creier indică faptul că această modificare face schimbări concrete pentru mintea noastră și că practica de mindfulness permite acestei schimbari să aibă loc chiar și în prezența unor gânduri și sentimente triste. În acest fel, mindfulness ne ajută să creăm spațiu atât pentru emoție și cât şi pentru sine, să coexiste şi să se deplaseaze în tandem în momentul prezent, oferind o capacitate mai mare de alegere și de auto-îngrijire. 

Zindel Segal, este distins Profesor de Psihologie în Tulburari de Dispoziție la Universitatea Scarborough din Toronto. Intenția călăuzitoare în profesia sa constă în utilizarea de date empirice pentru a pleda pentru relevanța îngrijirii clinice bazate pe mindfulness în serviciile de psihiatrie si sănătate mintală. A avut o colaborare valoaroasă și de lungă durată cu John Teasdale și Mark Williams, fiind dedicat ideii că oferirea de formare în meditație mindfulness oamenilor care au avut depresie poate redresa triggeri pentru o recidivă și poate fi sprijin în revenirea pe termen lung. Mindfulness Bazat pe Terapia Cognitiva (MBTC) – un program dezvoltat și prin această lucrare – este acum evaluată în peste 10 studii la nivel mondial. De asemenea, este și membru în Consiliul Consultativ pentru MindfulNoggin.com care oferă o platformă digitală pentru MBCT.

Distribuie

Oana Calnegru

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP. Este co-organizator al conferinței "Disciplina fără dramă" susținută de Tina Payne Bryson.

Mai multe articole de Oana Calnegru

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA