Medicamente pentru suflet: visarea, subconștientul pozitiv și practica

Rețete de sănătate, de slăbit, de fericire, pentru sex împlinit și multe altele, ne inundă zi de zi.

Toate ne garantează reușita. Oare atunci când te-a durut măseaua nu ai fost mai sensibil(ă) la o reclamă intensă (ca să nu spun agresivă) despre cum îți trece într-o zi durerea fără să te miști de pe canapea și mâncând dulce?! Dacă sunt atât de multe tehnologii noi, de ce nu părem să fim mai puțini cei care avem nevoie de ele? Pentru că pare că în continuare, cererea de astfel de remedii minune este foarte mare!

În încercarea de a înțelege ce se întâmplă, m-am întrebat la un moment dat, când voiam să-mi arăt că nu sunt soluții de mai bine, de ce au murit sinucigându-se lent sau violent unii dintre cei mai bogați și mai de succes oameni (idolatrizați mulți dintre ei de către noi)? Acei oameni cu acces la orice ne putem imagina, în termeni de resurse materiale și de cunoaștere, inclusiv la cei mai mari psihologi și psihiatri. De ce? Atunci ce speranță avem noi, muritorii de rând, care nu avem aceleași resurse de luptă cu fricile noastre, tarele copilăriei, viața grea de zi cu zi etc.?

Nu, nu judec, nu sunt ironic și nici critic. Am fost doar speriat de aparența lipsei de soluții din exterior; în consecință am început să caut soluția pentru mine, în mine.


De mic am fost grăsuț, așa că m-am pricopsit cu porecla de “Grasul” de la unii dintre copii. Din adolescență, vreo 15 ani m-am luptat cu greutatea, cu succese și insuccese, dar dezechilibrat și frustrat. Adică nu mâncam mai nimic toată ziua, ca să pot să mănânc mult seara, pentru că atunci nu mă puteam abține. Sigur, m-a costat o gastrită, oboseala peste zi, “contracarată” cu multă cafea, teama constantă că mă pot reîngrășa ușor etc.

De ce-ți scriu toate acestea?! Pentru că, într-o zi, dupa 20 de ani de repetare zilnică a ritualului de seară, am spus: de astăzi nu mai mănânc la ora 23 în sufragerie, la televizor! Și de atunci așa fac, cu mici excepții. Da, și am slăbit consecutiv deciziei luate, fără a reduce ce mâncam și fără a mai fi frustrat peste zi. O minune?! NU!!

Acest moment a fost declanșat de o serie de decizii și acțiuni care nu m-am gândit vreodată că vor avea impact în această arie. Întorcându-mă în timp cu gândul, ca să înțeleg, m-am oprit la un moment în care am realizat că nu mai visam. Da, cu ochii deschiși, despre viitor și viitoare aventuri în călătoria mea prin viață. Ajunsesem să fiu plictisitor și pentru mine.


Dimensiunea succesului tău este măsurată de puterea dorinței tale, de mărimea visului tău și de cum gestionezi dezamăgirile pe drumul către succes.

Adormisem visarea, ca să spun așa. Cu eforturi deloc neglijabile, am reînceput să visez, că voi face ce îmi place, că nu ma mai doare aia și aia, că voi fi mai fericit, mai liniștit, că pot face orice dacă îmi doresc. Inițial am aplicat mai mult mecanic, dar treptat am înțeles altfel mesajul scriitorului Robert Kiyosaki despre visele noastre și despre succes: “Dimensiunea succesului tău este măsurată de puterea dorinței tale, de mărimea visului tău și de cum gestionezi dezamăgirile pe drumul către succes.

Să începi să visezi, să îți imaginezi, poate fi primul pas. Apoi a venit etapa de lucru cu subconștientul. Expresiile de felul “ești ceea ce gândești” sau “de ce te temi, de aceea nu scapi” au devenit brusc mai concrete în conținut pentru mine, atunci când le-am asociat și cu unele dintre gândurile scriitorului Joseph Murphy. Acesta a susținut constant că, în realitate, omul devine ceea ce gândește, lucru care explică de ce un om este trist și altul fericit, de ce unul este geniu în ceea ce face, în timp ce altul se zbate o viață și tot nu obține nimic, de ce unii primesc răspunsuri la rugăciuni, iar alții nu, etc. Așadar, alocarea de timp, cât am putut (era dificil pentru că părea artificial la început), pentru repetarea de mesaje pozitive despre mine, împreună cu vizualizarea realizării lucrurilor pe care începeam să-mi doresc să le am, a devenit o practică de fiecare dimineață, la trezire. Ideea că sunt ciudat pentru că îmi spun gânduri ca să mă încarc pozitiv nu a dispărut complet nici acum, dar după atâtea lucruri bune câte s-au întâmplat, o ignor ușor.

Visarea s-a împletit cu sugestia pozitivă și ambele s-au potențat prin practică. Da, iar și iar și iar… La începuturi, acum mai bine de doi ani, când am citit într-o carte că schimbarea obișnuințelor noastre poate dura destul de mult și că este necesar să exersezi zi de zi, am fost foarte enervat. Mi-am zis că este stupid să îți zâmbești în fiecare dimineață în oglindă, să îți spui lucruri pozitive în gând luni de zile, de două-trei ori pe zi. Și nu, nu îți spun că am făcut exact acest lucru. Eu prefer să discut cu sufletul meu mai mult dimineața. Dar este foarte bine. Alții poate fac mai mult, mai des, dar ce contează este să îți găsești ritmul tău de de a avea grijă de tine. Să nu renunți!

Visarea, transmiterea către subconștient a mesajelor pozitive, a ceea ce îți dorești cu adevărat, împreună cu practica conștientă te vor apropia zi de zi de ceea ce îți dorești și visezi să fii și să ai, de împlinirea ta!

Am avut perioade în care nu simțeam că mai fac vreun progres, mă răfuiam cu mine pentru nereușită. Era acea etapă a gestionării dezamăgirilor în drumul spre succes. Atunci am luat contact cu ideea de mindfulness. Și am reținut că prezența noastră trebuie să fie conștientă, să fim aici și acum. Prezența conștientă nu este în contradicție cu visarea pe care ți-o descriu. Aceasta presupune conform îndemnului lui Robert Kiyosaki să îți amintești să ai vise mari, să gândești pe termen lung, să câștigi în fiecare zi câte puțin și să faci pași de bebeluș. Aceasta este cheia succesului pe termen lung. Nu este visarea pe care scriitorul și maestrul de meditație Jon Kabat-Zinn o definește ca “ficțiune personală”, sau ignoranță, acele vise în care pendulăm între trecut și viitor, în loc să fim prezenți în viața noastră. Scriitorul ne invită să acordăm mai multă atenție momentului prezent, pentru că doar acesta influențează ceea ce se va întâmpla în continuare. Și îndrăznesc să afirm că prezența conștientă ne poate ajuta să gestionăm mai bine dezamăgirile din călătoria noastră către noi.

Revenind la povestea cu mâncatul mult seara târziu, iată că lucrurile nu s-au schimbat ca prin minune! Nici vorbă! A fost consecința lucrului de durată cu sine și a diminuării unora dintre frustrările, temerile și ideile negative pe care le întrețineam, în paralel cu creșterea optimismului și a respectului de sine. A fost unul dintre acele momente care mi-au arătat că deschiderea fiecăruia spre sine, gândirea pozitivă, perseverența, și prezența conștientă își pun amprenta asupra noastră ca indivizi în mult mai multe moduri decât anticipăm.

Distribuie

White Wolf

Un bărbat din România, soț și tată, care și-a asumat curajul de a-și înfrânge “demonii personali” cu ajutorul psihoterapiei. Îmi doresc împărtășirea unui conținut sincer și autentic, presărat cu multe experiențe personale, temeri, schimbări și speranțe. Din motive de confidențialitate voi folosi pseudonimul “White Wolf” (Lupul Alb, cu referire la vechea istorisire a indienilor Cherokee, despre căpetenia unui mare sat).

Mai multe articole de White Wolf

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA