Iuda „filantropicul”

Am întâlnit recent o persoană care îmi spunea cât de dificil îi este să își apere drepturile în aproape orice palier al vieții sale, cum, de foarte multe ori, conștientizează că îi este invadat spațiul personal, că este tratat cu lipsă de respect sau că este exploatat, și cu toate acestea îi era extrem de greu să spună „stop, până aici”.

Îmi este foarte familiară această dificultate de a trasa granițe, de a confrunta persoana care nu ezită să jongleze cu vulnerabilitățile tale atunci când le identifică. Observi nonșalanța cu care o face și uneori ai fi aproape tentat să crezi că îți vrea doar binele. Ai în față un mic actor, însă premiant în psihologie. În contextul profesional, fotoliul terapeutic a fost granița mea, care m-a ajutat de cele mai multe ori să mă protejez de viclenii. Însă în spațiul personal lucrurile sunt diferite, implicarea emoțională în relațiile cu cei din jur este diferită, intențiile sunt altele, ceea ce face să fiu mult mai expusă.

Ei bine, atunci când îți propui să lași la o parte masca socială și să-ți dezvălui punctele nevralgice, însă lăsând în urmă abilitatea de a te proteja, este ca și cum ți-ai propune să mergi pe front fără armă și scut. Pare cel puțin nebunesc, nu-i așa? Însă e o nebunie pe care mulți dintre noi o putem dezvolta, deoarece cel din fața ta nu pare a fi inamicul tău. Are șarm, e fermecător, îți vorbește blând, e curios de dificultățile tale și pare a fi la fel de curios să îți ofere suport. Și aparent o face, dar intenția nu e tocmai ortodoxă.

Acesta este manipulatorul, un Iuda al zilelor noastre, extrem de abil în identificarea părților sensibile ale celorlalți și utilizarea acestora în propriul beneficiu. Capcana pe care ți-o întinde este extrem de păcătoasă. Am căzut și eu în ea de nenumărate ori, am investit cu multă încredere oameni care nu erau realmente preocupați de binele meu. Dezamăgirea cea mai mare am trăit-o în momentul în care am observat că o bună parte dintre colegii mei de breaslă au acest mecanism și îl utilizează fără ezitare.


Persuasiunea nu este în sine o caracteristică negativă.

Persuasiunea nu este în sine o caracteristică negativă. Aceasta este doar un mecanism sau instrument prin care putem modifica contexte, comportamente, convingeri, ș.a.m.d. Însă ea devine problematică în momentul în care ascunde în culise intenții perfide. În continuare voi utiliza termentul de manipulare cu referire la intrigă.

Din punct de vedere psihologic, manipularea implică două elemente. Pe de-o parte mascarea intențiilor și comportamentelor agresive, iar pe de-altă parte, cunoașterea vulnerabilităților celeilalte persoane cu scopul de a identifica tacticile cele mai eficiente de natură „să o cucerească” pe aceasta. De cele mai multe ori, agresivitatea manipulatorului este atât de voalată, încât este aproape imposibil de identificat. Sunt persoane extrem de bine orientate. Au obiective clare și dispuse să realizeze orice le stă în putință pentru atingerea acestora.


Dacă e să analizăm problema din perspectiva victimei, sunt situații în care aceasta întâmpină dificultăți în a se baza pe propria-i intuiție. La nivel inconștient se simt în defensivă, însă în plan conștient nu reușesc să vadă manipulatorul ca o persoană aflată în ofensivă. Victima fie consideră că manipulatorul are intenția de a scoate tot ceea ce este mai bun din ea, fie nu reușește să găsească suficiente argumente în favoarea propriei intuiții.

Instinctul de luptă este sufletul pereche al instinctului nostru de supraviețuire, iar persoanele manipulatoare sunt experte în lupta șireată, subtilă și prin strategii uneori imposibil de detectat.

Există două tipuri de bază de agresivitate: agresivitatea fățișă și agresivitatea sub acoperire. Atunci când o persoană este determinată să obțină ceva și este deschisă, directă, iar strategiile utilizate pentru atingerea scopului sunt evidente, avem de-a face cu o agresivitate fățișă. Pe când, dacă ești obsedat de câștig, îți dorești să domini și să ai control, însă maniera prin care obții succes este subtilă, umbrită și suficient de înșelătoare încât să îți ascunzi adevăratele intenții, atunci comportamentele tale sunt marcate de o agresivitate sub acoperire. Evitarea oricărei forme de agresivitate directă (fățișă) și intimidarea simultană a celorlalți cu scopul de a-ți oferi ceea ce dorești, reprezintă cea mai puternică manevră de manipulare. Acest lucru face ca manipularea ascunsă să fie principalul vehicul de manipulare interpersonală.

manipulatorii sunt persoane abuzive care se folosesc de comportamente pasiv-agresive pentru a se juca cu emoțiile și vulnerabilitățile celorlalți

În realitate, manipulatorii sunt persoane abuzive care se folosesc de comportamente pasiv-agresive pentru a se juca cu emoțiile și vulnerabilitățile celorlalți. Însă cum se face că victima nu reușește să identifice adevăratele intenții ale acestora?

În primul rând agresivitatea obscură ale acestora ne poate împiedica să vedem clar realitatea. Un alt blocaj este reprezentat de tacticile utilizate de către manipulatori. Acestea te mențin constant într-o stare de defensivă, stare în care este aproape imposibil să gândești clar. Pe de-altă parte, cu toții avem slăbiciuni și imperfecțiuni pe care un manipulator isteț le va exploata cu certitudine. Uneori conștientizăm aceste vulnerabilități și modul în care celălalt se poate folosi de ele în dezavantajul nostru, însă nu putem trasa limite ferme deoarece ne imaginăm că această atitudine (sănătoasă, de altfel) ar putea aduce după sine grave repercusiuni (fie vom fi pedepsiți într-un fel sau altul, fie vom fi respinși, marginalizați). Alteori, noi nu suntem conștienți de propriile insecurități, în timp ce manipulatorii au ajuns să le cunoască în profunzime știind exact pe ce butoane să apese, când și cum să o facă. De asemenea, un alt lucru care ne împiedică să vedem clar realitatea este modul în care am fost crescuți. Am fost învățați să îi privim pe ceilalți ca fiind vulnerabili, căutându-le de fiecare dată circumstanțe atenuante – de pildă, au avut o copilărie grea, au trecut prin evenimente negative, etc. Însă ceea ce este dificil de acceptat pentru victima manipulării este că ele însele ar putea fi persoane insensibile. Mai exact, instinctul nostru de supraviețuire ne atenționează de fiecare dată că suntem exploatați – adică mecanismele noastre inconștiente pornesc alarma și ne spun să ripostăm pentru a ne proteja, adică să fim insensibili – însă conștientul nostru ne spune că avem de-a face cu persoană neajutorată pe care trebuie să o menajăm.

Distribuie

Alexandra Rițiu

Este psiholog clinician și psihoterapeut relațional. A absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității „Babes-Bolyai” și două programe de formare în psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Coordonează programele de formare în psihoterapia familiei, desfășurate prin AMPP în Baia Mare și este direct implicată în diferite programe naționale de promovare a drepturilor copilului.

Mai multe articole de Alexandra Rițiu

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA