Skip to content

Jocul este esențial pentru dezvoltarea copiilor deoarece contribuie la sănătatea şi bunăstarea lor fizică, cognitivă, socială și emoțională. Prin joc, copii își folosesc creativitatea, îşi dezvoltă imaginația, dexteritatea, rezistenţa fizică. Pe măsură ce încep să aibă control asupra lumii lor, jocul îi ajută pe copii să îşi învingă temeri, să dezvolte competențe care să ducă la o mai bună încredere în sine și la o rezilienţă mai crescută. Jocul liber, nestructurat le permite copiilor să învețe cum să interacţioneze cu alţii pentru a împărţi, a negocia, a lua decizii, a-şi rezolva conflicte și pentru a învăța abilităţi prin care să-şi susţină punctul de vedere.

În relaţiile semnificative ale copilului, o mare parte a interacţiunilor se desfăşoară prin joc. Fie că părinții își observă copilul jucându-se sau aleg să i se alăture într-un joc condus de copil, ei au oportunitatea de a vedea lumea din punctul lui de vedere şi pot vedea cum copilul crează o lume perfectă pentru a se potrivi nevoilor lui. Interacțiunile dintre adulţi şi copii care au loc prin intermediul jocului, le transmit copiilor mesajul că aceștia le acordă atenţie deplină şi acest aspect îi ajută în construirea unei relaţii bune şi stabile. Prin joc copiii îşi pot exprima opiniile, experiențele și chiar frustrările, permițând părinților o înțelegere mai bună a copiilor lor.

Jocul este atât de important pentru dezvoltarea optimă a copilului, încât este recunoscut ca un drept prin naştere al fiecărui copil, de către Organizaţia Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

Deşi sunt nenumărate beneficii care derivă din joc, atât pentru copil cât și pentru relația părinte-copil, o problematică importantă a zilelor noastre este faptul că timpul pentru jocul liber, nestructurat, neprogramat, fără ecrane, centrat pe copil este semnificativ redus pentru tot mai mulţi dintre copii.

Factori care au dus la reducerea timpului de joc liber

Tot mai tributari unui stil de viață grăbit şi agitat, schimbări survenite în structura familiei moderne, precum și o atenție sporită acordată cu precădere mediului academic și activităților extracurriculare au dus la modificări în rutina copiilor zilelor noastre. Acești factori au știrbit considerabil din timpul alocat pentru joacă al copiilor.

Astăzi întâlnim mult mai des familii monoparentale sau familii în care ambii părinți lucrează, precum şi mai puține gospodării multigeneraționale, astfel încât bunicii sau alţi adulţi să poată supraveghea copiii pe parcursul zilei de lucru. Acest lucru a dus la organizarea unor spaţii de after-school, ateliere şi cursuri care oferă o alternativă academică, structurată și programată pentru copiii care nu ar putea fi lăsaţi fără supravegherea unui adult.

Părinții doresc să folosească în modul cel mai eficient timpul limitat pe care îl au copiii lor în afara programului de şcoală și consideră că facilitându-le copiilor diferite activităţi este cea mai bună utilizare a acestui timp. Ei sunt bombardaţi din diferite surse cu mesaje care spun că a fi un părinte bun înseamnă să dezvolţi în mod activ fiecare abilitate și aptitudine a copilul, din cele mai fragede vârste. La acestea se adaugă şi presiunea cadrelor didactice care spun că dacă copiii lor nu sunt bine pregătiţi, bine echilibraţi și nu au rezultate foarte bune, ei nu vor reuşi să aibă un loc dorit în învățământul superior. Drept rezultat, pe lângă volumul mare de teme, mulți copii efectuează programe academice, cercuri, cursuri din ce în ce mai riguroase, mai avansate pentru a ține pasul. Chiar și părinții care doresc să adopte o abordare mai relaxată pentru creșterea copilului trebuie să îşi învingă temerile atunci când îi percep pe toți ceilalți având un ritm atât de alert.

℗PUBLICITATE



Observ o preocupare tot mai crescută a părințiilor de a-și pregăti copiii pentru viitor, însă nu se știe cu exactitate care vor fi aptitudinile necesare pentru forța de muncă de atunci. Adăugând şi anxietate la incapacitatea lor de a prezice cerinţele viitorul, mulți părinți devin sensibili la promisiunile de succes și de pregătire completă oferite de către programele speciale de dezvoltare și sunt vulnerabili la convingerea că, dacă copiii lor sunt cel puţin expuşi la tot ceea ce există ei vor avea cea mai bună șansă de a fi pregătiţi. Deși părinţii au cele mai bune intenţii atunci când aranjează activităţile şi programele copiilor lor, se poate totuşi ca acest aspect să fie în dauna timpului liber de joacă al copiilor sau a timpul petrecut împreună în familie.

Societatea modernă oferă copiilor şi multiple modalităţi de divertisment pasiv (privitul la televizor, jocurile video pe diferite dispozitive), în detrimentul jocului liber, activ care are mult mai multe avantaje.

Ce este de făcut?

Totuşi consider că ar fi greșit să presupunem că tendințele actuale enumerate mai sus sunt o problemă pentru toți copiii. În acelaşi timp nu doresc să minimalizez beneficiile pe care activitățile organizate le au în dezvoltarea copiilor. Unii copiii reuşesc să se descurce cu un program riguros structurat şi complex. Pentru alţii copii însă, presiunea unui program supraîncărcat precum şi solicitarea de a excela la cât mai multe dintre activităţi reprezintă o importantă sursă de stres.

Semnalul de alarmă tras este pentru timpul redus sau inexistent de joacă care le rămâne copiilor prinşi în prea multe activităţi structurate, programate, academice, această situaţie putând să le afecteze copiilor profund sănătatea emoţională, existând riscul de a dezvolta depresie, anxietate, etc. Consider că este nevoie de un echilibru între presiunea de competitivitate și performanță impusă de societatea modernă și nevoia de joc a copiilor, o componentă esențială pentru dezvoltarea lor armonioasă.

Stabilirea unui program extracurricular pentru copii ar trebui determinat în mod individual pentru fiecare copil, în funcţie de nevoile unice, de aptitudinile şi temperamentul acestuia şi nu pe baza unor standarde sau presiuni ale societăţii. De asemenea, ar fi indicat ca părinții să permită copiilor să exploreze o varietate de interese într-un mod echilibrat, fără ca aceştia să se simtă presaţi să exceleze în fiecare zonă. Copiii vor fi pregătiţi pentru un viitor de succes dacă cunosc faptul că părinții lor îi iubesc absolut și necondiționat. Această dragoste și atenție este cel mai bine demonstrată copiilor atunci când părinții servesc drept modele iar membrii familiei îşi fac timp unul pentru altul, pentru a putea petrece împreună, pentru a putea vorbi şi pentru a putea asculta, pentru a se juca. Cele mai valoroase și utile trăsături de caracter, care îi vor pregăti pe copiii pentru succesul în viaţa nu provin din programele extracuriculare sau academice, ci dintr-o formă de pregătire prin dragoste, ghidare şi modelare părintească.

În concluzie reiterez importanța jocul liber ca un aspect foarte sănătos și esenţial copilăriei. Copiii au nevoie de suficient timp neprogramat, independent şi fără ecrane pentru a fi creativi, pentru a reflecta și pentru a descărca tensiuni acumulate în activităţi solicitante. Pietrele de temelie ale parentingului – ascultarea, îngrijirea și îndrumarea prin disciplină eficientă corespunzătoare vârstei precum și timpul plăcut petrecut împreună prin joc sunt adevărații predictori ai copilăriei și servesc drept trambulină spre o viaţă de adult fericit, de succes.

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0