Holy Molly este o apariție spectaculoasă pe scena muzicală, reușind să se impună ca o stea în ascensiune datorită vocii sale puternice și a versurilor captivante. De la debutul său, a atras atenția atât a fanilor, cât și a industriei muzicale, datorită talentului său incontestabil și al stilului unic. Colaborările sale de succes cu artiști de renume precum LIZOT, Cosmo & Skoro și Shanguy au consolidat poziția ei pe scena muzicală internațională.
Pe lângă succesul său în industria muzicală, Holy Molly a reușit să creeze un impact puternic și în afara scenei, fiind o prezență activă pe platformele sociale și câștigând o bază de fani dedicată și entuziastă. Despre meseria de artist, despre emoții, terapie, planuri de viitor și familie, am discutat, în rândurile de mai jos ale interviului #CeNuVreauSaStieLumeaDespreMine.
Prima dată când ai realizat că vrei să devii artistă a fost atunci când…
…aveam 4 ani și am surprins la TV un videoclip al Shakirei. De atunci, tot ce am făcut a fost spre a-mi construi acest drum. Poate a fost puțin hardcore pentru un copil atât de mic, dar niciodată n-am resimțit-o ca pe o povară. Eu simt că muzica s-a legat de mine, iar eu am îmbrățișat-o și n-am mai vrut s-o las să plece.
Care este cel mai neașteptată reacție primită la adresa faptului că ești foarte deschisă și vorbești și despre anxietăți, atacuri de panică etc?
Cea mai neașteptată reacție a fost să rezoneze oamenii cu ce povestesc. Mereu când scriem suntem conștienți că nu suntem singurii care trec prin asta, dar tot e o surpriză uriașă când cineva îmi mărturisește că a simțit exact același lucru, că piesa mea a ajutat să treacă mai ușor printr-o situație anume. Mereu am fost deschisă în a vorbi despre aproape orice, cred că este parte din conștientizarea și vindecarea mea. Mai mult decât atât, nu știi niciodată pe cine poți ajuta cu ce împărtășești.
Ce apreciezi cel mai mult la un bărbat?
Loialitatea, inteligența, simțul umorului și bunătatea.
Cine este persoana alături de care-ți permiți să fii cu adevărat vulnerabilă?
În general, nu mă ascund. Totuși, sunt o fire care își duce singură luptele și rareori cer ajutor. Dar cel mai vulnerabilă pot fi în fața părinților mei, a partenerului de viață și a câtorva prieteni.
Care sunt primele indicii ale faptului că te îndrăgostești?
Gândul îmi stă doar acolo, iar aceste semnale se simt în corp. Sunt mai energică, mai vie, mai motivată și totuși, mai vulnerabilă. Cred că iubirea are capacitatea de a ne schimba, de a ne purifica.
Ești genul care ar folosi o aplicație de dating sau te ții la distanță de astfel de mijloace de a cunoaște oameni?
Niciodată nu am folosit aplicații de dating. Pentru mine, contactul în lumea reală este esențial. Am avut relații de lungă durată și mereu am construit, astfel încât nu a fost nevoie niciodată să „caut“.
Care este relația ta cu hainele?
Hainele intră tot în zona creativă, așa că am o relație foarte bună. Nu sunt adeptă a brandurilor, ci a hainelor cu poveste. Mă atașez de articole și le port pentru că au o energie aparte, mă îmbrac în funcție de cum mă simt, îmi place să descopăr lucruri unice, pot deveni un alt personaj în funcție de ce port și asta e magia hainelor.
℗PUBLICITATE
Comentariile negative primite din online au impact asupra stării tale emoționale?
Depinde în ce stare sunt când le citesc. Am învățat să ignor și să îmi dau seama că fac parte din acest job și că oamenii sunt liberi să-și exprime părerea. De asemenea, am o comunitate de oameni frumoși și se întâmplă rar să citesc ceva neplăcut. Totuși, am un suflet sensibil, iar atunci când se întâmplă uneori doare. Dar, at the end of the day, sunt niște cuvinte ale unui necunoscut într-un mediu virtual, așa că nu face parte din realitatea mea.
Online-ul ne arată că ai avut momente de panică intensă și atacuri de anxietate. Ce strategii de autoliniștire și de gestionare a anxietății folosești?
Pe de-o parte, m-a ajutat terapia, iar când spun terapie nu zic doar mersul la psiholog și culcatul pe o ureche acasă, ci un proces activ de conștientizare și modificare a mecanismelor care nu îmi făceau bine ZI DE ZI: scris foarte mult, momente de liniște, scos la suprafață emoții, schimbarea stilului de viață, eliminarea factorilor de stres când era posibil, mâncat mai sănătos etc. Pe de altă parte, părinții mei au fost un ajutor imens, mai ales că mama în trecut s-a confruntat cu aceleași probleme. Așa că știam de la ea că totul va fi bine.
Știm că ai apelat de mai multe ori la terapie, cum te-au ajutat aceste ședințe?
Ha-ha, am anticipat întrebarea și am răspuns mai sus. După cum am spus, a impregnat în mine un proces activ în care mă adaptez mult mai ușor la orice situație dureroasă, tensionată fiindcă am învățat să am răbdare, să verific ce simt eu, să știu când să pun stop, să îmi expun punctul de vedere, să mă protejez. Viața tot e plină de suișuri și coborâșuri, dar am învățat să le parcurg cu calm, curiozitate și curaj, nu mai primează frica.
Vorbește-ne puțin despre planurile tale pe 2024.
2024 va fi un an în care voi fi curajoasă și hotărâtă. Momentan sunt în plin proces creativ, sunt în studio zilnic și pregătesc material. Mai multe nu pot dezvălui.
Care este plăcerea ta (ne)vinovată, de care-ți este cel mai greu să te ții la distanță?
Mă declar o consumatoare înverșunată a somnului. În rest, viciile nu s-au prea legat de mine, așa că nu pot spune că e ceva la care să nu pot renunța. Dacă am mâncare, apă și somn, pot face orice!
În adâncul sufletului tău ce apreciezi cel mai mult la omul care a devenit de-a lungul timpului?
Orice aș răspunde acum ar suna a laudă, dar până la urmă, dacă nici noi nu ne lăudăm, cine s-o facă? Apreciez cel mai mult că nu m-am lăsat, deși au fost multe momente în care părea că nu are niciun rost să mai lupt, să mai sper. Apreciez că am fost destul de nebună și obsedată de muzică încât să nu mă doboare nimic.
Cel mai greu de digerat eșec a fost…
…povestea premiilor Grammy, 2013. Am avut șansa de a merge acolo, dar nu am obținut viza pentru SUA la timp. Asta a fost cea mai mare motivație a mea. Dar nu-l pot numi eșec, urăsc acest termen și tot ce implică el. Pentru mine, întâmplările din viață sunt capitole, teste, lecții. Nu există o poveste fără urmări, așa că totul, în final, se leagă.
Ce faci atunci când chiar te plictisești și nu-ți vine să ai nicio îndeletnicire „cu sens“?
Merg la părinții mei și redevin copil. Tata îmi gătește faimoșii lui cartofi prăjiți, mama stă cu mine pe canapea și îmi împletește părul, iar timpul stă în loc. Nu știu dacă sunt genul de om care se plictisește vreodată. E sâmbătă, plouă, toată lumea e off, iar eu n-am chef de muzică? Perfect, am o idee pentru o debara și mă apuc să vopsesc ușa. Vedeți, mereu e ceva de făcut.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
