Invitatul meu de astăzi, la rubrica #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, pe paginadepsihologie.ro este tatăl a trei fete minunate, artist, antreprenor și un om foarte generos. L-am cunoscut în cadrul evenimentelor sportive la care aleargă alături de amicul său, Ciprian, pentru „Hospice Casa Speranței“ și m-a impresionat implicarea, determinarea și bunătatea care îl caracterizează. În perioada 11-12 mai, Doru Todoruț va alerga, și de această dată, în cadrul Semimaratonului București. Despre planuri de viitor, sport, temeri, terapie și despre familie, regăsiți în rândurile de mai jos.
Cum se simte Doru Todoruț, în această perioadă plină de evenimente sportive?
În această perioadă sunt plin de activități de tot felul, inclusiv sportive. Mă simt în formă fizică bună.
Care este temerea ta cea mai mare legată de o competiție?
Teama cea mai mare atunci când alerg este să nu reușesc să trec linia de finish. Mă refer în special la cursele lungi. Ultima alergare a fost de semi-maraton și nu mi-a fost ușor.
Ce mecanisme intrinseci găsești să îți poți face meseria la parametri normali?
Mecanismele care conduc spre randament bun spre foarte bun în ceea ce privește o meserie țin de domeniul volitiv-motivațional. Eu nu sunt sportiv profesionist, dar, dacă este să asociez întrebarea cu activitatea sportivă, motivația și dorința de a alerga se leagă de câteva aspecte: alerg împingându-l pe Ciprian Datcu, prietenul meu care are nevoie de un cărucior pentru a se deplasa. Motivația mea este și externă (dorința de a-l ajuta pe Ciprian, de a mă bucura de bucuria lui de a participa și de a finaliza cursele de alergare), cât și internă (dorința de a-mi confirma că sunt în stare să alerg pe distanța propusă, dorința de a alerga pe o distanță mai mare sau într-un timp mai bun etc.).
Care este amintirea cea mai plăcută de la Semimaratonul București?
Amintirea cea mai plăcută este că l-am adus pe Ciprian cu 5 m înaintea linii de sosire, moment în care el singur, în cărucior, împingându-se cu picioarele, a trecut de finish. Un moment total de emoție și motivare!
Ce-ai aflat despre tine, în cursele tale, pe distanțe lungi?
Am aflat că trebuie să te pregătești fizic, că trebuie să îți dozezi diferit efortul pe o distanță atât de mare, că hidratarea și folosirea echipamentelor de calitate ajută foarte mult la realizarea unui obiectiv propus, dar te și protejează de eventuale accidentări.
De ce crezi că este important să facem sport?
O persoană care își educă fizicul, are grijă de el și va beneficia de un corp sănătos pentru o perioadă mai mare de timp. Sportul are directă legătură cu sănătatea fizică, cu funcționarea în condiții bune a sistemelor ce alcătuiesc fizicul uman: muscular, circulator etc. Dincolo de rezultatele bune a condiției fizice, cu un fizic sănătos ne putem desfășura activitățile profesionale și personale mult mai bine și ușor.
Alergi pentru Hospice – Casa Speranței. Ce înseamnă, pentru tine, acest ONG?
Alerg pentru Ciprian, pentru Hospice și pentru mine. Pentru mine alerg ca să mă mențin în formă, pentru Ciprian alerg ca să îî aduc o bucurie prietenului meu, iar pentru Hospice alerg pentru că proiectele Hospice – Casa Speranței aduc în prezent și în viitor alinare celor care au nevoie de tratament paliativ, de sprijin și grijă în bolile lor fără soluție, pentru moment. A ne păsa de cei din jur ne face mai umani, mai buni, mai motivați.
Le-ai transmis și copiilor tăi acest „microb“ al alergării?
℗PUBLICITATE
Fetele mele au tot felul de activități care implică mișcarea, joaca, specifice vârstei, dar nu le-am impus să alerge. Fiecare își alege forma potrivită pentru a fi într-o formă fizică bună sau foarte bună.
Ai apelat la consiliere psihologică, de-a lungul vremii?
Consilierea psihologică face parte dintr-un nivel ridicat de conștientizare a nevoii de a avea un univers personal interior sănătos. Am apelat la consiliere psihologică atunci când am simțit că am nevoie să depășesc mai ușor și mai repede o perioadă grea, o problemă dificilă. Simt nevoia să amintesc de perioada de după divorț, când cel mai mult m-a afectat faptul că nu mai locuiam cu fetițele mele.
Ți s-a întâmplat să vrei să renunți la cariera artistică?
Fiecare om are suișuri și perioade când își pune întrebări. Cred că e sănătos să pui în balanță, periodic, diferite oportunități în raport cu viața ta prezentă, însă arta face parte din felul de a vedea lumea și viața, nu se limitează, chiar dacă include, la scenă. Dacă aș fi continuat cariera didactică universitară probabil că acum aș fi fost diferit, aveam o părere ușor diferită despre viață, însă nu aș fi putut sta deoparte de activități artistice, de proiecte culturale etc. Până la urmă ai nevoie să te identifici și să îți asumi propria identitate.
Ai experimentat, vreodată, burnout-ul?
Am avut perioade dificile, dar mai mult ca solicitare fizică: multe sarcini de făcut constant, care nu se mai terminau, care implicau și atenție și responsabilitate, dar nu am ajuns la un nivel maxim de solicitare încât să vorbesc despre burnout. Sunt convins că este un subiect extrem de important, care are legătură cu organizarea și prioritizarea diferitelor paliere ale vieții. Așa cum ar fi un burnout fizic să alerg pentru maraton (nu cred că aș fi în stare), la fel este important să îți cunoști limitele în latura intelectuală, profesională. Banii sau beneficiile nu țin loc de sănătate și se poate întâmpla să regreți o perioadă prea mare de efort maxim.
Cum ai grijă de tine, în zilele mai puțin bune?
Eu am marele avantaj că sunt înconjurat de tineri: fetele mele, copiii de la Gramophone România (școala mea privată de arte), copiii de la festivalurile de muzică unde sunt invitat ca jurat și tinerii din public. Ei îmi dau energie și mă motivează să găsesc aspectele pozitive din orice probleme care apar. Îmi place să meditez, să ascult muzică, să compun muzică contemplativă, ceea ce mă liniștește și mă reechilibrează.
Cum arată planurile tale profesionale, în acest moment?
Acum sunt implicat în multe proiecte muzicale, dar mi-am propus să readuc Deepcentral la viață. Sper să prezint câteva piese care să placă și publicului și să ne revedem la evenimentele mari de peste an. Sunt activ în proiectele 2 GENTS, VH2.0, Gramophone România și altele.
Când ai fost vulnerabil, ultima oară?
Vulnerabil? Este destul de generală întrebarea. Ca artist, sunt mai vulnerabil decât alți semeni care au profesii mai raționale. Sunt sensibil la ploaie, la nori, la poezie, la fețele triste sau obosite ale oamenilor, la muzică, dar nu devin vulnerabil. Vulnerabil sunt cu mine, în intimitatea mea și cred că e bine să conștientizăm și să controlăm vulnerabilitățile de orice fel. Ele sunt semnale ale unor predispoziții ale personalității.
Cum vei petrece sărbătorile Pascale, anul acesta?
De Paști sunt cu familia plecat în locurile natale, alături de părinți, soră, nepoate, ceea ce îmi aduce o mare bucurie și o încărcare totală. Vom petrece timp de calitate, vom crea experiențe și amintiri consistente și pozitive. Ceea ce vă doresc și vouă! Sărbători Pascale liniștite tuturor!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
