Da, este vina părinților tăi

Trăim într-o cultură care sărbătorește individualismul și auto-reziliența, și totuși noi, oamenii, suntem cu precădere ființe sociale, care înflorim atunci când suntem într-o companie bună și suferim atunci când suntem izolați. Mai mult decât atât, relațiile noastre intime sau lipsa lor, prin urmare, dau formă și ne definesc viețile.

Deși au existat multe școli de gândire care au încercat să ne ajute să înțelegem ce anume distruge și ce menține legăturile umane, de la teoria freudiană la cea gestalt, una dintre teoriile cele mai riguros studiate pare a fi cea mai puțin cunoscută publicului larg.

Se numește teoria atașamentului și există un consens tot mai mare cu privire la capacitatea sa de a explica și de a îmbunătăți modul în care funcționăm în relații.

Concepută cu mai bine de 50 de ani în urmă de către psihanalistul britanic, John Bowlby și validată științific apoi de către psiholoaga dezvoltării de origine americană, Mary S. Ainsworth, teoria atașamentului are, acum, un moment de atenție, întrucât este aplicată într-o varietate de domenii, de la grădinițe la programele de coaching executiv. Experții în domeniul psihologiei, sociologiei, educației și neuroștiințelor spun că ipoteza de bază a acestei teorii – conform căreia calitatea relațiilor noastre timpurii de atașament influențează profund modul în care ne comportăm ca și adulți – are o rezonanță specială în epoca în care oamenii par mult mai atașați de telefonul lor mobil decât unii de alții.


Până la sfârșitul primului nostru an de viață, avem întipărite în creierele noastre de bebeluși un tipar destul de greu de șters despre modul în care ne imaginăm că funcționează relațiile, bazat pe modul în care părinții și persoanele care ne îngrijesc se raportează la noi. Dintr-o perspectivă evoluționistă, acest lucru are sens, întrucât noi avem nevoie să înțelegem destul de timpuriu cum să supraviețuim în mediul nostru imediat.

Dacă ai un atașament securizant, asta e grozav, întrucât așteptarea ta este că atunci când ești într-un moment de distres, vei fi capabil să apelezi la cineva pentru ajutor și simți și că poți să fii acolo pentru altcineva”, spune Miriam Steele, co-directoarea Centrului pentru Cercetarea Atașamentului din cadrul Noii Școli de Cercetare Socială din New York.

Nu este grozav dacă ești unul dintre cei 40-50% dintre bebeluși care, așa cum indică o meta-analiză a cercetărilor, au un atașament nesigur, deoarece experiențele lor timpurii sunt sub medie (îngrijitorii lor erau distrași, copleșiți, disprețuitori, absenți, poate amenințători sau pe care nu te puteai baza). “Atunci când se întâmplă acest lucru, trebuie să îți câștigi propria siguranță”, spune Dr. Steele, formându-ți, mai târziu, relații de atașament care să te ajute să rescrii modelul intern defect de funcționare.

Dat fiind faptul că și rata divorțului este, de asemenea, între 40 și 50%, se pare că aceasta nu este o sarcină tocmai ușor de îndeplinit. Într-adevăr, spun cercetătorii, persoanele care au preluat modelul unui atașament nesigur tind să fie atrași de persoane care se potrivesc așteptărilor lor, chiar dacă primesc un tratament oribil din partea celuilalt. Este posibil ca ei să acționeze, inconștient, în moduri care să replice comportamente insensibile, nesigure sau abuzive, deoarece acestea sunt cele mai familiare. De asemenea, ei pot fugi de atașamentele sigure pentru că le simt ca străine de experiența lor de viață. “Sistemul nostru de atașament vede lucrurile, preferențial, în acord cu ceea ce ni s-a întâmplat în trecut”, spune Dr. Amir Levine, un psihiatru al Universității Columbia și co-autor al cărții “Atașament”, care explorează modul în care comportamentele de atașament influențează neurochimia creierului.  “E ca și cum ai da un search pe Google și răspunsurile găsite s-ar baza pe lucrurile pe care le-ai căutat anterior”.


Însă, istoria nu este, în mod necesar, identică cu destinul. Programele de intervenție dezvoltate de Noua Școală de Cercetare Socială și ale Universității Delaware au avut succes în ajutorarea mamelor adolescente, aflate în situații de risc, să își schimbe comportamentele de atașament (adesea transmise din generație în generație) și să stabilească relații mai securizante.

O altă strategie de intervenție ce are la bază teoria atașamentului este Cercul Siguranței, care are 19,000 de facilitatori formați în 20 de țări și care s-a dovedit, de asemenea, eficientă.

Ceea ce au aceste programe în comun este promovarea, în rândul participanților, a conștientizării cu privire la propriul lor stil de atașament și la comportamentele de sabotare pe care le-au dezvoltat în consecință, precum și învățarea unui mod de a echilibra vulnerabilitatea și autonomia în relații.

Unul dintre motivele pentru care teoria atașamentului “a câștigat atât de multă atenție în ultimul timp, este datorită ideilor și observațiilor sale care rezonează atât de puternic cu viața noastră de zi cu zi”, spune Kenneth Levy, un profesor asociat de psihologie la Uiversitatea de Stat din Pennsylvania, care cercetează psihoterapia orientată pe atașament.

Într-adevăr, dacă ne uităm la categoriile clasice ale stilurilor de atașament – sigur; nesigur anxios; nesigur evitant și nesigur dezorganizat – este destul de ușor să conștientizezi care dintre el ți se aplică ție și altora în viața de zi cu zi. Această categorisire a fost realizată după observarea a mii și mii de bebeluși și copii mici a căror aparținători îi lasă, pentru timp scurt, fie singuri, fie în compania unei persoane străine, după care revin în încăpere – test cunoscut sub numele de “situația stranie”. Aceste etichete se pot aplica și modului în care adulții se comportă față de cei dragi în situații de stres.

Copiii cu atașament sigur se supără atunci când aparținătorul pleacă și aleargă către el cu brațele deschise atunci când acesta se întoarce. Se aruncă în brațele aparținătorului și se liniștesc de îndată. Un adult cu atașament sigur se va comporta similar și se va îndrepta spre o persoană iubită pentru confort și susținere atunci când, să spunem, primește o promovare la muncă, se simte vulnerabil sau rănit. El este, de asemenea, nerăbdător să poată oferi același tip de susținere și confort când situația se schimbă.

Copiii care au un atașament nesigur anxios ridicat se supără atunci când aparținătorii părăsesc încăperea și poate că vor merge spre ei atunci când aceștia se întorc. Însă, acești copii nu sunt ușor de liniștit, întrucât, aparținătorii s-au dovedit, de-a lungul timpului ca fiind surse pe care nu te poți baza pentru a primi confort și alinare. E posibil să lovească sau să își arcuiască spatele ca și cum ar fi furioși. Ca adulți, aceste persoane tind să devină obsesive cu privire la relațiile lor și pot să fie extrem de dramatice pentru a primi atenție. Pot deveni excesiv de înfocați când vine vorba de intersul romantic în loc să ia lucrurile încet.

Copiii cu atașament nesigur evitant nu înregistrează niciun fel de disconfort atunci când pleacă aparținătorii (chiar dacă hormonii stresului și bătăile inimii pot fi până la cer) și nu arată mare interes față de aparținători nici când aceștia revin în încăpere, deoarecei ei sunt obișnuiți să fie ignorați sau respinși. Pe de altă parte, este posibil ca un părinte să îl fi sufocat cu prea multă atenție. Adulții cu atașament nesigur evitant tind să aibă probleme cu privire la viața personală și sunt mai predispuși să iasă din relații, mai ales dacă acestea funcționează bine. Pot să nu răspundă la telefon sau să opună rezistență atunci când vine vorba de a vorbi despre sentimentele lor.

În sfârșit, copiii și adulții cu atașament nesigur dezorganizat prezintă și comportamente de tip anxios și comportamente de tip evitant într-o manieră ilogică și haotică. Acest comportament este, de obicei, rezultatul unor situații în care, ca și copii, aceștia au fost expuși unor aparținători care au fost fie amenințători, fie abuzivi.

Instrumente utile pentru a vă determin stilul dominant de atașament includ Interviul Stilului de Atașament pentru Adulți, care este conceput pentru administrarea de către un specialist sau chestionarele auto-administrate, asemeni Attachment Styles and Close Relationships Survey. (Chestionarul Stilului de Atașament și Relațiile Intime)

Cu toate acestea, criticii spun că acuratețea rezultatelor depinde de abilitățile și formarea intervievatorului în cazul administrării de către un specialist și de un grad ridicat de conștientizare de sine în cazul chestionarului auto-administrat, ceea ce ar putea explica de ce ajungi să obții rezultate diferite dacă faci ambele tipuri de testare.

Poate fi, de asemenea, posibil ca oamenii să fie priviți ca fiind pe un continuum în toate categoriile”, spune Gleen I. Roisman, director al Laboratorului de Cercetare Relațională din cadrul Universității Minnesota, în Minneapolis.

Merită avut în vedere și faptul că așa cum persoanele din categoria atașamentului nesigur pot deveni mai securizate atunci când intră în relații cu persoane cu atașament sigur, persoanele cu atașament sigur pot să devină nesigure în relații cu persoane nesigure. “Ai nevoie de un context social pentru a-ți menține sentimentul de siguranță”, spune Peter Fonagy, profesor de psihanaliză la University College din Londra. Acesta a adăugat, de asemenea, faptul că pentru a avea un atașament sigur nu trebuie să fii un părinte sau partener perfect, ci este despre a păstra comunicarea pentru a repara fisurile care au loc. În ajustarea zilnică ce are loc în orice relație, Dr. Fonagyu spune că “atât timp cât fluxul liber al comunicării are de suferit și relația are de suferit, de asemenea”.

Distribuie acum

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Sabina Strugariu

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA