Cum să găsești posibilități creative în prezent

Acum câți ani, eram copleșit. Tocmai divorțasem și munceam cât pentru două cariere – aveam propria mea practictă privată de psihoterapie și predam un întreg curs în cadrul departamentului de psihologie al Universității Vermont.

Într-o zi, pe când îmi organizam distrat notițele pentru curs, am observat că aveam diferite slide-uri în diferite prezentări cu titulatura de “metafore pentru mindfulness”. Un bec s-a aprins și o mică voce în interiorul meu a spus: “Nu-i așa că ar fi interesant să scrii o carte care să conțină aceste metafore?” În acel moment s-a născut prima mea carte. Inspirat de acest moment de “aha”, am stat la masa mea din bucătarie și în următoarele câteva zile am scris ceea ce urma să devină 108 Metaphors for Mindfulness: From Wild Chickens to Petty Tyrants. (“108 Metafore pentru Mindfulness: de la găini sălbatice la tirani meschini”). Dacă aș fi rămas în acel spațiu eficient și totuși irațional de transfer informațional, aș fi ratat acea oportunitate creativă.

Există, zilnic, mii de posibilități în care să practicăm mindfulness creativ. Pentru a putea beneficia de aceste posibilități avem nevoie să ne diminuăm tendința obișnuită – chiar compulsivă – de a eticheta lucrurile și de a le privi superficial și doar pentru a le categoriza înainte de a ne muta privirea spre următorul lucru strălucitor. Într-un fel, putem încerca să privim acest moment așa cum nu l-am privit niciodată înainte. Poți practica această atitudine urmând pașii exercițiului sugerat de meditația stafidă creată de Jon Kabat-Zinn:

Privește o stafidă sau orice alt aliment care îți este familiar ca și cum nu l-ai mai fi văzut niciodată până în acest moment. În cazul unei stafide, nu ai mai văzut-o până acum decât dacă ai lucrat în departamentul de procesare a plantelor! Cu toate acestea, stafida este obișnuită, chiar banală, nu prea merită multă atenție atunci când mâncăm câte un pumn de stafide și le consumăm fără să ne dăm seama.


Poți să te opui automatizării prin aprecierea acestui obiect (care ar fi, altfel, etichetat drept “stafidă”) cu ochii tăi. Încearcă să îl vezi cu adevărat – să-i vezi culoarea, forma și mărimea. Privește cum anume se reflectă lumina și orice altă trăsătură pe care o poți observa. Ține-l între degete. Apreciază-i textura. De fiecare dată mintea vrea să îți coopteze percepția spre ceva familiar, tu resetează-ți atenția la ceea ce vezi; la ceea ce atingi. Miroase-l. Apreciază-i aroma. Apoi gustă-l. Fă acest lucru încet, astfel încât să poți să apreciezi pe deplin ceea ce are să îți ofere stafida. Las-o să ți se odihnească pe limbă și exploră-i, din nou, tactilitatea. Mușcă o bucățică, apoi fă o pauză și respiră înainte de a o mesteca pe toată.

Așa cum vei descoperi și făcând această meditație-stafidă, acordarea unei atenții deosebite momentului prezent necesită puțin timp și nu este practică fiecărei experiențe de viață. Nu sunt mulți aceia dintre noi care pot avea luxul pe care l-a avut Cézanne: petrecea ore întregi pentru a face o singură atingere de penel pe una dintre capodoperele lui, deoarece fiecare aplicare de vopsea trebuia să capteze aerul și lumina și toate celelalte lucruri care aparțineau acelui moment.

Diane Ackerman ne reamintește în volumul său luxuriant, A Natural History of the Senses, faptul că “a exprima tot ceea ce există este o sarcină fără sfârșit”. Cu toate că nu putem îndeplini niciodată această “sarcină fără sfârșit”, ne putem dezvolta capacitatea pentru mindfulness creativ – o abilitate care poate aduce claritate, vitalitate și originalitatea chiar și celei mai rutiniere părți ale vieții.


Henry Moore a spus: “Dacă îmi propun să sculptez un bărbat care stă în picioare și sculptura devine o femeie care stă întinsă, atunci știu că fac artă”. 

Automatismul ne ghidează prin intermediul regulilor, așteptărilor și presupozițiilor. Abandonarea automatizării ne poate face să ne simțim vii, spontani și reînnoiți în momentul prezent. Este nevoie de un efort voluntar pentru a nu intra pe pilot automat cu privire la majoritatea lucrurilor pe care le facem în viața noastră. Procesul creativ necesită o asemenea intenție.

Cercetătoarea în mindfulness, Ellen Langer, a conceput un experiment grozav, în care i-a provocat pe muzicienii care cântă simfonii să își depășească tendința inconștientă de a cânta o piesă cunoscută într-o manieră obișnuită. Muzicienilor li s-a cerut să își amintească cea mai bună reprezentație a lor dintotdeauna și să încerce să o reproducă (grupul de control) sau să o cânte cu o nuanță subtilă, o modificare pe care doar ei ar putea-o observa. Pentru a realiza acest lucru, muzicienii ar trebui să se concentreze pe prezent și să se angajeze, mindful, în muzica pe care o cântă, astfel încât să găsească locurile în care aceste subtilități ar putea fi exprimate. Rezultatul nu a fost haotic, așa cum ne-am aștepta. În schimb, într-un test neanunțat, audiența și înșiși muzicienii au preferat mișcare simfonică “mindful” celei cântate fără împodobirea creativă.

Dacă e să punem deoparte ceea ce credem că știm despre o anume situație și ne deschidem momentului prezent, ni se prezintă noi posibilități – femeia întinsă care, altfel, ar fi putut fi un bărbat care stă în picioare.

Distribuie acum

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Sabina Strugariu

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA