Cum să construiești o relație de atașament securizant cu bebelușul tău

Sfaturi de parenting pentru a crea o relație de atașament securizant

Relația de atașament securizant este relația emoțională nonverbală între un copil și principalul său îngrijitor, definită de răspunsurile emoționale la semnalele bebelușului și exprimată prin mișcări, gesturi și sunete. Succesul acestei relații fără cuvinte îi permite unui copil să se simtă suficient de în siguranță pentru a se dezvolta pe deplin și influențează modul în care va interacționa, comunica și își va forma relații de-a lungul vieții. Înțelegând cum poți participa mai bine la această interacțiune, te asiguri că îi oferi copilului tău cea mai bună temelie pentru viața sa.

Ce este relația de atașament?

Relația de atașament este legătura emoțională unică dintre tine, în calitate de îngrijitor primar, și bebelușul tău. Acest schimb emoțional interactiv și fără cuvinte, vă apropie, asigurând bebelușul că se va simți în siguranță și suficient de calm pentru a avea o experiență optimă din punct de vedere al dezvoltării sistemului său nervos. Relația de atașament este un factor cheie pentru modul în care creierul bebelușului tău se va organiza și îi va influența copilului tău dezvoltarea fizică, emoțională, intelectuală și socială.

Calitatea relației de atașament variază. O relație securizantă îi oferă bebelușului tău o temelie optimă pentru viață: dorința de a învăța, o conștientizare de sine sănătoasă, încredere și considerație față de ceilalți. O legătură de atașament nesecurizantă, una care nu reușește să îi îndeplinească bebelușului nevoile de siguranță și înțelegere, poate conduce la confuzie cu privire la propria identitate și cu dificultăți de învățare și de relaționare cu ceilalți, mai târziu în viață.

Mituri și realitate cu privire la conexiunea cu bebelușul și atașamentul securizant

Mit: “Bebelușul meu este atașat de mine deoarece eu i-am dat naștere


Realitate: Bebelușii au un sistem nervos independent care ar putea fi diferit de sistemul tău nervos. Ceea ce te face pe tine să te simți bine s-ar putea să nu îl facă și pe bebelușul tău să se simtă bine. Astfel, dacă nu te uiți cu atenție și nu ești pregătită să receptezi semnalele emoționale ale bebelușului tău, nu îi vei înțelege nevoile individuale.

Mit: “Atașamentul sigur este același lucru cu iubirea.

Realitate: Conexiunea și atașamentul au loc instinctiv între mămici și bebelușii lor, însă, din păcate, să-ți iubești bebelușul nu înseamnă neapărat că îi creezi un atașament sigur. Atașamentul securizant se dezvoltă din abilitatea ta de a gestiona stresul, de a răspunde semnalelor pe care ți le oferă bebelușul tău și din a reuși să îl alini atunci când are nevoie.


Mit: “Îmi este dificil să îmi dau seama de semnalele nonverbale ale bebelușului meu și nu îmi pot da seama întotdeauna ce anume își dorește copilul meu, deci probabil că nu este atașat sigur de mine.

Realitate: Nu este posibil sau necesar să înțelegem nevoile emoționale ale bebelușului nostru tot timpul pentru a dezvolta o relație de atașament securizantă. Atâta timp cât recunoști deconectarea și te străduiești să o repari, relația va rămâne puternică și s-ar putea chiar să devină mai puternică ca urmare a reparării după ruptură.

Mit: Dacă îi răspunzi mereu bebelușului când are nevoie, îl răsfeți.

Realitate: Dimpotrivă, cu cât ești mai receptiv față de nevoile bebelușului tău, cu atât va fi mai puțin “răsfățat” atunci când va crește. Conectarea creează încredere, iar copiii cu atașament securizant tind să fie mai independenți, nu mai alintați.

Mit: “Bebelușii pot avea o relație de atașament securizant cu mai mult de o persoană.

Realitate: Bebelușii își formează un atașament securizant doar cu o persoană – persoana care îi poartă de grijă cel mai mult. Cu toate acestea, ei pot să se conecteze și să formeze legături emoționale cu toate persoanele care au grijă de ei.

Mit: “Atașamentul securizant este un proces cu un singur sens care se concentrează pe citirea cu acuratețe a semnalelor transmise de bebeluș.

Realitate: Atașamentul este o stradă cu dublu sens, un proces interactiv prin care tu citești semnalele bebelușului tău și el ți le citește pe ale tale.

De ce este relația de atașament securizant atât de importantă?

Procesul de atașament este interactiv și dinamic. Atât tu, cât și bebelușul tău, participați la un schimb emoțional nonverbal de semnale care îl fac pe bebelușul tău să se simtă înțeles și în siguranță. Chiar și în primele zile de viață, bebelușul percepe semnalele tale emoționale – tonul vocii, gesturile și emoțiile tale – și îți trimite, la rândul său, semnale prin plâns, gângurit și mimarea unor expresii faciale și, într-un final prin zâmbet, râs, arătat cu degetul sau chiar țipat. În schimb, tu asculți și privești plânsetul și sunetele scoase de bebelușul tău și îi răspunzi, în timp ce ai grijă ca el să primească hrană, căldură și afecțiune. Atașamentul securizant crește din succesul acestui proces de comunicare nonverbală dintre tine și bebelușul tău.

De ce este importantă pentru bebelușul tău relația de atașament securizantă

O relație de atașament securizant îl învață pe bebeluș să aibă încredere în tine, să îți comunice sentimentele și eventual, să aibă încredere și în ceilalți. Pe măsură ce tu și bebelușul tău vă conectați unul la celălalt, bebelușul tău învață cum să își formeze un sentimente de sine sănătos și cum să fie în relații care sunt bazate pe iubire și pe empatie.

Atașamentul sigur face ca anumite părți ale creierului bebelușului, cele responsabile de dezvoltarea emoțională și socială, de comunicare și de relaționare, să crească și să se dezvolte în cel mai bun mod posibil. Această relație devine fundamentul abilităților copilului tău de a se conecta cu ceilalți într-un mod sănătos. Calități pe care, poate, le consideri firești în relațiile tale ca adult – cum ar fi empatia, înțelegerea, iubirea și abilitatea de a răspunde celorlalți – sunt învățate, mai întâi, în copilărie.

Atunci când copiii dezvoltă o relație de atașament securizant, ei sunt capabili să:

1. Își dezvolte relații intime împlinitoare
2. Își mențină un echilibru emoțional
3. Se simtă încrezători în forțele proprii și să aibă o stimă de sine bună
4. Se simtă bine în compania altor persoane
5. Își revină repede în urma dezamăgirilor și pierderilor
6. Își împărtășească sentimentele și să ceară ajutor

O relație de atașament securizant este bună și pentru tine

Natura a programat relația mămă-bebeluș, astfel încât ea să fie una de “îndrăgostire” prin procesul de atașament. Bucuria pe care o trăiești atunci când te conectezi cu bebelușul tău, te ajută să treci peste oboseala creată de lipsa somnului și de stresul pe care îl aduce grija pentru un nou-născut. Procesul conectării eliberează endorfine în corp, care te motivează, îți dau energie și te fac fericită. Crearea unui atașament securizant cu bebelușul tău poate necesita efort, însă recompensa este uriașă atât pentru tine, cât și pentru bebelușul tău.

O relație de atașament securizant cu bebelușul tău începe cu grija față de tine însăți

Bebelușii comunică cel mai bine atunci când sunt într-o stare de liniște și atenție, la fel ca tine. Oricât de dificil ar fi, este important să îți porți de grijă pentru a putea construi această relație de atașament sigur cu bebelușul tău.

Încearcă să dormi suficient. Lipsa somnului te poate face irascibilă, morocănoasă și neliniștită. Sunt părinți cărora li s-a părut folositor să aibă grijă de bebeluș în schimburi de noapte (câte două nopți fiecare) sau să aibă măcar o dimineață pe săptămână în care să doarmă mai mult.

Cere ajutor pentru îngrijirea casei. Mai ales în primele etape cu un nou-născut în casă, încearcă să primești oricât ajutor poți de la soțul tău, familie sau prieteni.

Programează timp liber. Să ai grijă de un bebeluș este o treabă foarte solicitantă și să îți iei scurte pauze, te poate ajuta să fii un părinte mai eficient. O oră într-o cafenea, o scurtă plimbare, o oră de yoga sau să faci orice, ceva ce tu vrei să faci – îți oferă puțină perspectivă și energie reînoită.

Găsește modalități de a te calma când stresul devine prea intens

Din moment ce bebelușii nu pot comunica verbal, ei sunt cu atât mai receptivi la semnalele de anxietate sau stres. Bebelușii au nevoie de ajutor din exterior pentru a se liniști. Însă, dacă îngrijitorul primar este anxios, acest lucru se poate adăuga la anxietatea bebelușului, făcându-l și mai neliniștit și greu de alinat. Dacă este posibil, atunci când te simți stresată, încearcă să găsești modalități prin care să te liniștești pe tine înainte de a interacționa cu bebelușul.

Respiră profund. Acest lucru poate însemna să îți lași bebelușul să mai plângă un minut, astfel încât să poți să respiri de câteva ori înainte să mergi și să încerci să îl liniștești pe el.

Fă echipă cu cineva. Nu te gândi că trebuie să faci totul singură. Încearcă să îți implici soțul, prietenii, membrii familiei sau o dădacă, care să te ajute cu bebelușul în momentele agitate ale zilei.

Fă o plimbare. Aerul proaspăt și o schimbare de scenariu pot face minuni pentru tine și bebelușul tău. În timpul unor momente stresante, încearcă să faci o schimbare de mediu și vezi dacă te ajută pe tine și pe bebelușul tău să vă liniștiți.

Sfaturi de parenting pentru a crea o relație de atașament securizant

Atașamentul sigur nu se întâmplă peste noapte. Este un parteneriat continuu între tine și bebelușul tău. Pe măsură ce trece timpul, plânsul bebelușului va deveni mai ușor de înțeles, îți va fi mai ușor să-i interpretezi semnalele și să îi răspunzi în funcție de nevoile sale de hrană, odihnă, iubire și confort – încearcă să fii răbdătoare cu tine însăți și cu bebelușul tău în timp ce vă cunoașteți unul pe celălalt.

Relația de atașament securizant – sfat #1: Învață să-i înțelegi bebelușului tău semnalele sale unice

Ca părinte cu mai mulți copiii, nu cred că există o singură formulă simplă prin care să îi satisfaci unui bebeluș toate nevoile. Încă de la naștere, fiecare bebeluș are o personalitate unică și preferințe unice. Sistemul nervos al fiecărui bebeluș este, de asemenea, unic. Sunt bebeluși care pot fi alinați cu sunete și activități, în timp ce alți bebeluși preferă calmul și liniștea. Cheia este să înveți care sunt nevoile bebelușului tău și să îi răspunzi în concordonață. Chiar dacă toate sunetele și plânsetele pot suna la fel la început, bebelușul tău va comunica cu tine în moduri diferite, folosind sunete și mișcare. Un spate încovoiat, o față schimonosită, ochii strâns închiși, pumnii strânși, frecatul ochilor, mișcări hiperactive sau frenetice – toate aceste semne comunică ceva specific despre starea fizică și emoțională a bebelușului tău. Sarcina ta este să devii un “detectiv senzorial” și să descoperi ce îți comunică bebelușul tău și care este cel mai bun mod de a-i răspunde.

• Observă expresiile faciale și mișcările corporale ale bebelușului tău pentru a descoperi indicii despre nevoile sale senzoriale. De exemplu, bebelușul tău își poate ajusta poziția corpului sau își poate mișca mâinile și picioarele ca răspuns la vocea ta sau pentru a arăta că îi este frig sau are nevoie să fie îmbrățișat și mângâiat.

• Familiarizează-te cu genul de sunete pe care le face bebelușul tău și ce înseamnă ele. De exemplu, sunetul “mi-e foame” poate fi un țipăt scurt, jos, în timp ce “mi-e somn” poate fi un plâns agitat.

• Observă care este genul de atingere care îi place bebelușului tău și cât timp i se pare plăcut acest lucru. Cu aproape fiecare atingere bebelușul tău învață câte ceva despre viață. Cu cât îl mângâi mai blând, cu atât i se va părea mai confortabilă lumea.

• Acordă atenție genului de mișcări, sunete și medii în care bebelușul tău pare să se simtă bine. Sunt bebeluși pe care mișcarea îi alină, precum legănatul sau plimbatul înainte și înapoi, în timp ce alții răspund la sunete cum ar fi muzica de cameră sau la schimbarea mediului, cum este ieșitul afară.

Uneori bebelușii vor fi agitați indiferent de ce anume vei face tu, de exemplu, atunci când le ies dinții, când sunt bolnavi sau când trăiesc o schimbare majoră de dezvoltare. Când acest lucru se întâmplă, continuă să depui efortul de a comunica cu bebelușul tău și de a încerca să-l alini. Răbdarea, iubirea și grija ta îi pot fi utile bebelușului tău, chiar dacă el va continua să se agite.

Fii atentă la presiunea din partea familiei sau prietenilor bine intenționați. Ceea ce a funcționat pentru bebelușii lor ar putea să nu funcționeze pentru copilul tău. Învățând ce anume îl liniștește și alină pe copilul tău, inițiezi un proces de încredere prin care bebelușul poate învăța cum să se auto-regleze și să se relaxeze și când e singur.

Relația de atașament securizant – sfat #2: Hrănitul și somnul oferă oportunități importante

Multe dintre semnalele timpurii pe care ți le dă bebelușul tău vor fi despre nevoia de hrană și de odihnă. Micșorarea intervalului dintre mese sau adăugarea unui timp extra pentru odihnă acolo unde este potrivit, pot face diferența în abilitatea bebelușului tău de a se angaja și interacționa atunci când este treaz.

Fără odihna potrivită, un bebeluș nu poate fi calm și atent și pregătit să interacționeze cu tine. Bebelușii dorm foarte mult (adesea 16-18 ore pe zi în primele câteva luni) și semnalele pe care ți le dă bebelușul tău cu privire la somn sunt mult mai dese decât ai crede. Adesea, bebelușii care sunt prea obosiți pot fi hiper-vigilenți și se pot mișca frenetic. Poți considera, în mod greșit, că aceasta este energie și e o invitație la interacțiune, dar, în fapt, poate fi modul bebelușului tău de a-ți spune că el ar fi trebuit să fie deja la somn de 30 de minute.

Foame este, de asemenea, cauza multora dintre semnalele timpurii ale bebelușului. Orarele sunt utile, însă schimbările de dezvoltare și puseele de creștere pot aduce cu sine o schimbare în nevoile bebelușului o dată la câteva săptămâni și este, deci, important să acordăm atenție semnalelor unice pe care ni le oferă bebelușii noștri.

Relația de atașament securizant – sfat #3: Vorbește, râzi și joacă-te cu bebelușul tău

Importanța distracției, jocului, îmbrățișărilor și împărtășirii de momente fericite cu bebeluș tău, nu poate fi subliniată suficient. Zâmbetele, râsetele, atingerea și intereacțiunea sunt la fel de importante pentru dezvoltarea bebelușului precum sunt hrana și somnul. Limbajul corpului, tonul vocii și atingerile tale sunt toate moduri importante de a comunica cu bebelușul tău. Atunci când observi semnale de la bebelușul tău cum că acesta ar vrea să se joace, încearcă să te relaxezi și să te bucuri de schimbul de zâmbete, de mutrițele făcute și de gângurelile fericite ale bebelușului tău. Jucăriile, cărțile și muzica pot oferi un punct de plecare pentru joacă, însă, adesea, este suficient un joc de cucu-bau sau o voce amuzantă pentru a-l invita pe bebelușul tău să interacționeze. Bebelușii cu un sistem nervos nedezvoltat pot obosi destul de repede, așadar ai grijă la semnalele copilului tău de a se retrage din joc atunci când devine hiperstimulat. Dacă te simți inconfortabil sau nesigur cu privire la modul în care să te joci cu bebelușul tău, continuă să încerci. Orice disconfort și rușine ar trebui să dispară atunci când începi să trăiești bucuria interacțiunii cu copilul tău.

Relația de atașament securizant – sfat #4: Renunță la încercarea de a fi un părinte “perfect

Nu trebuie să fii un părinte perfect tot timpul pentru a putea să te conectezi la copilul tău. Fă ce poți tu mai bine și nu îți fă griji dacă nu știi mereu ce nevoi are bebelușul tău. Lucrul care creează un atașament sigur, mai degrabă decât nesigur, este liniștea și receptivitatea interacțiunii dintre voi și disponibilitatea și dorința ta de a observa și de a repara ceea ce nu ai văzut.

Atașamentul sigur necesită ca tu să înțelegi semnalele pe care ți le dă bebelușul tău, o treime din timp, deci nu de fiecare dată

Nu trebuie să fii perfect pentru a avea un atașament sigur cu bebelușul tău. Atâta timp cât observi când anume nu ai înțeles sau nu ai răspuns potrivit unui semnal din partea bebelușului tău și continui să încerci să îți dai seama care sunt nevoile lui, procesul creării unei relații de atașament securizant este pe drumul cel bun. De fapt, procesul de a realiza că există o deconectare între tine și bebeluș și încercarea de a o repara poate face relația dintre tine și bebelușul tău mult mai puternică.

Parentajul este, adesea, considerat drept cel mai greu serviciu pe care îl vei avea vreodată. Este incredibil cum anume o creatură atât de micuță poate necesita atât de multă muncă. Însă nimeni nu reușește să fie 100% prezent pentru un bebeluș 24 de ore pe zi. Fiecare părinte are nevoie de ajutor și susținere pentru a se simți relaxat, calm și angajat.

Relația de atașament securizant – sfat #5: Și tații pot fi îngriitori primari

În gospădăriile în care mamele sunt întreținătoarele familiei și tăticii stau acasă, este la fel de important pentru tată, ca și îngrjitor primar – să se conecteze emoțional cu bebelușul său. Genul de multitasking necesar pentru a îngriji un bebeluș în timp ce te conectezi emoțional la el poate fi mai dificil pentru tați (informația circulă mai ușor în partea creierului cunoscut drept corpul calos la femei, făcând multitaskingul de acest gen mai ușor pentru femei). Cu toate acestea, cu un mic efort, și tații pot avea aceleași realizări.

Tații, în calitate de îngrijitori primari pentru bebelușii lor, pot realiza activități precum:

• Hrănitul cu biberonul. Tatăl poate forma o legătură specială cu bebelușul său atunci când îl hrănește sau când îi schimbă scutecele prin faptul că îi vorbește, îi zâmbește și se uită în ochii săi.

• Vorbitul, cititul sau cântatul. Chiar dacă bebelușul tău nu înțelege ce anume îi spui, vocea caldă și calmă a tatălul îl poate face să se simtă în siguranță.

• Un joc de-a cucu-bau și oglindirea mișcărilor pe care le face bebelușul.

• Imitarea gânguritului pe care îl face bebelușul tău și a altor vocalizări.

• Îmbrățișările, atingerile și luarea în brațe a bebelușului cât mai des posibil. Tații pot să își țină bebelușii aproape folosind, în timpul activităților zilnice, un port bebe, un săculeț sau eșarfe speciale.

• Lăsându-l pe bebeluș să simtă diferitele texturi ale feței tatălui.

Provocări în a crea o relație de atașament securizant cu bebelușul tău

În mod ideal, atașamentul sigur se dezvoltă fără niciun obstacol. Însă dacă tu sau bebelușul tău vă confruntați cu o problemă care interferează cu abilitatea voastră de a vă relaxa și de a vă concentra unul asupra celuilalt, o legătură de atașament securizant poate fi întreruptă sau întârziată.

Provocări ale bebelușilor care pot influența atașamentul sigur

Majoritatea bebelușilor se nasc pregătiți pentru a se conecta cu îngrijitorii lor, însă, uneori, bebelușii au probleme care stau în calea realizării unui atașament securizant. Acestea includ:

• Bebeluși cu sistemul nervos compromis
• Bebeluși care au avut probleme în burtică sau în timpul nașterii
• Bebeluși cu probleme de sănătate la naștere sau în etapele de viață foarte timpurii
• Bebelușii prematuri care au stat la început la terapie intensivă
• Bebelușii care au fost separați de îngrijitorii lor primari la naștere
• Bebelușii care au avut mai mulți îngrijitori

Cu cât sunt identificate mai timpuriu aceste provocări, cu atât sunt mai simplu de corectat. Pentru ajutor, poți apela la un pediatru, un specialist în sănătate mentală timpurie sau la un specialist format în intervenția timpurie.

Provocări ale părinților care pot influența atașamentul sigur

Părinții care, la rândul lor, nu au avut o relație de atașament securizant atunci când ei erau bebeluși, pot avea dificultăți în a se conecta emoțional cu bebelușii lor. Alte provocări care pot sta în calea abilității noastre de a forma o relație securizantă cu bebelușii noștri pot include:

• Depresia, anxietatea sau alte probleme emoționale
• Probleme cu drogurile sau alcoolul
• Un nivel ridicat al stresului (de la probleme financiare, lipsa susținerii, extenuarea, etc.)
• O istorie de abuz sau neglijență în copilărie
• Un mediu nesigur de viață
• Multe amintiri negative cu privire la propriile experiențe din copilărie

Adaptare după Lawrence Robinson, Joanna Saisan, Melinda Smith, Jeanne Segal

Distribuie acum

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Sabina Strugariu

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA