Creierul social și nevoia noastră de conectare și căldură

Acum trei ani am decis să mă întorc în România după doi ani de zile în care avusesem ocazia să urmez studiile masterale la Universitatea Heidelberg din Germania. Cei doi ani de zile au fost cei mai frumoși și cei mai intenși ani din viața mea ca student. Se spune că a călători îți oferă noi perspective și oportunitatea de a cunoaște locuri și oameni noi. Cred că acest lucru este adevărat, însă mai mult decât atât, atunci când călătorim sau când ne mutăm pentru o perioadă în altă țară, cred că începem o călătorie spre noi înșine, sacrificând confortul și stabilitatea, pentru un vis sau o aspirație.

Timpul petrecut în Germania, oamenii întâlniți și locurile vizitate, m-au inspirat, m-au ajutat să îmi lărgesc orizonturile și să mă formez ca tânăr psiholog. Însă, în acelaș timp, această experiență m-a făcut uneori să mă simt singură, să îmi fie dor de oamenii dragi mie și să conștientizez cât de puternică este nevoia noastră de conexiune interumană.

Fiind o persoană care își pune întrebări legate de universul său interior dar și un tânăr cercetător pasionat de modul în care funcționează creierul uman, mi-am dorit să înțeleg de ce relațiile noastre sociale au un impact profund asupra sănătății noastre psihice și fizice. De ce a simți că suntem conectați cu persoanele care ne sunt dragi ne face să ne simțim bine în timp ce a fi respinși și singuri ne face să simțim durere?

Studiile de specialitate realizate de către Naomi Eisenberger și Matthew Lieberman în cadrul Universității California din Los Angeles, arată faptul că atunci când ne simțim excluși social și atunci când simțim durere fizică se activează zone similare ale creierului. Durerea socială este definită ca fiind experiența stresantă care apare atunci când simțim o distanțare, la nivel psihologic, de o persoană apropiată sau de un grup important pentru noi.


Durerea socială a fost studiată cu ajutorul RMN-ului funcțional. În timpul unui experiment, participanții au luat parte la un joc computerizat. Jocul presupunea pasarea mingii de la un personaj la altul. În total erau implicate în joc trei personaje (participantul la studiu și încă doi omuleți). La început, participantul era inclus în jocul celor doi, fiindui pasată și lui mingea. La un moment dat, cele două personaje nu mai pasau mingea spre participant, excluzându-l pe acesta din joc.

Cercetătorii s-au uitat la ce se întâmplă la nivelul creierului atunci când persoana era inclusă comparativ cu momentul în care aceasta era exclusă din joc. S-a constatat faptul că atunci când participanții sunt excluși, apare o activare mai mare a părții dorsale a cortexului cingular anterior. Această activare era cu atât mai mare cu cât persoana spunea că s-a simțit mai mult exclusă. Interesant este faptul că această zonă din creier este activă și atunci când o persoană simte durere fizică.

Rezultatele prezentate, indică faptul că durerea fizică și cea cauzată de excluderea socială au în comun anumite mecanisme care duc la activarea unor zone asemănătoare din creier. Faptul că simțim durere atunci când suntem excluși social poate să ne protejeze pe termen lung de efectele negative care le-ar putea avea izolarea socială. Știm că izolarea socială duce la scăderea stării de bine și ne afectează sănătatea fizică, însă singurătatea pare să ducă și la creșterea dorinței de a ne conecta cu alții. Spre exemplu, atunci când o persoană se simte singură și îi este prezentată o poză cu o persoană dragă cu care nu a mai luat legătura de mult timp, se observă la nivelul creierului o activare crescută în zona striatului ventral, zonă care este activă când vedem sau ne gândim la lucruri care ne provoacă plăcere și pe care ni le dorim (cum ar fi o bucată de prăjitură).

Pentru a ne reechilibra și a funcționa optim, avem nevoie de conectare și căldură. Dacă ar fi să mă gândesc la un gest care mă umple de căldură și mă face să mă simt conectată, cred că primul gest care îmi vine în minte este îmbrățișarea și acest lucru nu este de mirare, pentru că la nivelul creierului pare să existe o legătură strânsă între conectarea socială și căldura fizică, cele două senzații fiind susținute de mecanisme neurobiologice similare.


Suntem ființe sociale într-o lume în care este tot mai mult încurajată auto-suficiența și independența, într-o lume în care de multe ori alergăm după bunuri materiale, status social, poziții însă uităm că la final, starea noastră de bine, sănătatea fizică și împlinerea în viață sunt date în mare parte de calitatea relațiilor pe care reușim să le avem cu alții și de felul în care ne simțim parte a unui grup de oameni care cred și luptă pentru aceleași valori ca noi.

Distribuie acum

Alexandra Huh

Sunt psiholog clinician, doctorand în cadrul Universității Babes-Bolyai, pasionată de oameni, neuroștiințe și de viață. Îmi iubesc meseria și caut mereu experiențe care să mă ajute să mă dezvolt personal și profesional.

Mai multe articole de Alexandra Huh

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA