Cât de odihnit(ă) te simți acum? Cât de frecvent te surprinzi judecându-te pentru că nu faci ceva util? Cât de incomod îți este, uneori, doar să stai sau să faci lucruri fără un rezultat concret? Cât de des te deconectezi cu adevărat? Cât de mult timp investești în momente și hobby-uri doar de dragul lor? Cât de greu îți este, uneori, să te apuci de lucruri care necesită mult efort? Cât de des te simți ca o adiere de primăvară atunci te trezești (oricât de poetic ar suna asta)? Cât de multe pauze bune ai avut în ultima săptămână sau lună? Care este ultima vacanță lipsită de stres pe care ți-o amintești? Cât de multă tensiune simți în corp, mai ales în zona capului, a gâtului sau a umerilor? Și cât de des ai simțit că te enervezi mai ușor decât o făceai înainte?
Cum îți dai seama că ai uitat să-ți încarci bateriile
Știu, o avalanșă de întrebări, care sper să servească mai degrabă ca o invitație la reflecție interioară. Și sunt doar câteva dintre întrebările cu care am cochetat în ultima perioadă, traversând o perioadă cu o mutare, cu schimbări și proiecte solicitante. Răspunsurile mi-au indicat că mă îndreptam ușor către epuizare, iar nevoia de odihnă era neglijată. Pe bună dreptate, așa cum ni se întâmplă tuturor, atunci când se petrec multe în viața noastră și când ajungem să jonglăm între diferite roluri, spații, responsabilități. Tranzițiile, de asemenea, se prezintă ca unele dintre cele mai solicitante perioade pentru sistemul nostru interior (tranziția către o altă cultură ori țară, tranziția către rolul de părinte, tranziția de la liceu la facultate etc). Dacă și pe tine te-au pus pe gânduri cele de mai sus, e foarte probabil ca nevoia de odihnă să fi fost neglijată mai degrabă decât îndeplinită.
Primele semnale ar fi o minte agitată și un corp tensionat. Ca să nu mai zicem de un somn care nu ne mai ajunge, de momentele de iritare care se tot repetă, de abuzul de substanțe care ne ajută să trecem prin zi (de exemplu, cafeaua băută doar de nevoie, nu de plăcere).
Într-un final, oboseala acumulată poate contribui și la izolarea socială, dacă nu mai avem energie pentru interacțiuni de calitate, ducând astfel la erodarea relațiilor noastre și la afectarea sănătății mintale.
Odihna nu este un lux, ci o componentă esențială a sănătății noastre
Odihna este o nevoie fundamentală a oricărui organism viu – categorie în care intrăm și noi, oamenii. De asemenea, recuperarea după efort este necesară pentru orice sistem care este atât de activ, mobil, ca sistemul nostru nervos – cel care ne orientează răspunsurile în raport cu mediul înconjurător.
℗PUBLICITATE
Există, într-adevăr, multe mesaje referitoare la productivitatea oamenilor, ignorând toate costurile aferente cu care vine la pachet această productivitate supraevaluată. Aceste mesaje, perpetuate și încurajate în mod constant, pot sta la baza unor comportamente de ignorare a nevoilor esențiale pentru funcționarea noastră optimă.
De asemenea, mesajele auzite și primite în copilărie pot fi mai mult sau mai puțin funcționale și benefice: „merit sau nu odihnă“, „ce trebuie să fac pentru a merita să mă odihnesc“, „cum am nevoie (sau nu) să mă îngrijesc de mine“.
De aceea, devine important să verificăm constant mesajele pe care ni le rulăm în minte, atunci când vine vorba de odihnă. Acesta este primul pas: recunoașterea faptului că a ne odihni este o nevoie de bază, care nu este negociabilă, iar oboseala prelungită este periculoasă pentru sănătatea noastră fizică și emoțională și, prin urmare, trebuie gestionată corespunzător.
Mai multe pe această temă în următorul articol pe tema oboselii acute și a epuizării. Până atunci, invitația este de asimilare a ideii că odihna este o nevoie esențială. Și nu uita de acest checkup periodic cu propria persoană: „Cât de obosit(ă) mă simt?“; „Care este relația mea cu odihna?“.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
