Ce este atașamentul sigur și conexiunea?

Să înțelegem diferitele modalități prin care ne putem conecta și putem comunica cu copiii noștri

Principalul predictor al rezultatelor pe care le va avea copilul tău la școală și în viața sa stă în puterea relației pe care el o are cu tine, părintele sau îngrijitorul primar. Această relație are impact asupra viitorului sănătății mentale, fizicie, sociale și emoționale a copilului tău. Nu se bazează pe calitatea îngrijirii sau pe iubirea parentală, ci pe comunicarea emoțională nonverbală dintre copil și părinte, cunoscută drept relație de atașament. Chiar dacă este mai ușor să formezi această legătură cu un bebeluș, ea poate fi formată în orice moment și la orice vârstă.

De ce este relația de atașament atât de importantă?

Un raport de referință, publicat în anul 2000 de către Comitetul pentru Integrarea Dezvoltării Timpurii a Copilului, a identificat cât de crucială este relația de atașament pentru dezvoltarea copilului. Această formă de comunicare afectează modul în care se dezvoltă copilul mental, fizic, intelectual, emoțional și social. În timp ce atașamentul se întâmplă natural pe măsură ce tu, ca părinte sau îngrijitor, îi porți de grijă copilului tău, calitatea relației de atașament variază.

• Un atașament sigur îi oferă copilului sentimentul de siguranță, înțelegere și o stare de suficient calm care îi permite să-și dezvolte în mod optim sistemul nervos. Creierul în dezvoltare al copilului tău se organizează pentru a-i asigura copilului  cea mai bună temelie pentru viață: un sentiment de siguranță rezultat din dorința de a învăța, o conștientizare de sine sănătoasă, încredere și empatie.

• Un atașament nesigur nu reușește să-i satisfacă nevoile de siguranță, înțelegere și calm copilului tău, împiedicând, astfel, creierului în dezvoltare să se organizeze într-o manieră optimă. Acest lucru poate inhiba dezvoltarea emoțională, mentală și chiar și fizică, conducând la dificultăți de învățare și chiar de relaționare, mai târziu în viață.


Pentru a dezvolta o relație de atașament sigur între tine și copilul tău și pentru a-i oferi acestuia cel mai bun început în viață, nu este nevoie să fii un părinte perfect. De fapt, studiul din 2000 a descoperit faptul că un aspect critic pentru relația copil-îngrijitor primar este faptul că aceasta NU se bazează pe calitatea îngrijirii, stimularea educațională și nici măcar pe legătura de iubire care se dezvoltă între părinte și copil. Mai degrabă, se bazează pe calitatea proceselor de comunicare nonverbale care au loc între tine și copilul tău.

Copilul tău are nevoie de mai mult decât iubire

În calitate de părinte sau de îngrijitor primar pentru copilul tău, poți urma ghidul tradițional al educației parentale, poți fi lângă bebelușul tău 24 din 24 și totuși să nu ajungi să realizezi o relație de atașament sigur. Poți să ai grijă de nevoile fizicie ale copilului tău, să te asiguri că trăiește într-o casă confortabilă, că are mâncare de calitate, cea mai bună educație și toate bunurile materiale pe care și le-ar putea dori copilul tău. Poți să îți ții copilul în brațe, să îl alinți și să îl adori fără a crea genul de atașament care să favorizeze cea mai bună dezvoltare a copilului tău.

Cum este posibil să faci o treabă atât de bună în a-i împlini nevoile fizice ale copilului tău și totuși să ai un copil care nu are un atașament sigur și care poate suferi din punct de vedere al dezvoltării?

Relația bazată pe iubire este diferită de relația de atașament

Încă din anii 1960 multe cărți, articole și surse online au încurajat părinții să se conecteze cu bebelușii lor prin a investi mai mult timp și energie în grija față de copii. Cu toate acestea, copiii au nevoie de ceva mai mult decât de iubire și de grijă astfel încât sistemul lor nervos să se dezvolte în cel mai bun mod posibil.


Copiii au nevoie să se angajeze într-un schimb emoțional nonverbal cu îngrijitorul lor primar într-o manieră care să le comunice nevoile și să îi facă să se simtă înțeleși, securizați și echilibrați. Copiii care se simt deconectați emoțional de îngrijitorul primar se pot simți confuzi, nesiguri și neînțeleși. Deși este mult mai ușor să stabilești o relație de atașament sigur când copilul tău este bebeluș – și se bazează pe mijloace nonverbale de comunicare – poți să îl faci pe copilul tău să se simtă în siguranță și înțeles la orice vârstă. Creierele copiiilor continuă să se maturizeze și ca tineri adulți (cam până în jurul vârstei de 24-25 de ani). Mai mult, deoarece creierul continuă să se schimbe de-a lungul vieții, nu este niciodată prea târziu să începem să ne angajăm într-un schimb emoțional cu copilul nostru. De fapt, dezvoltându-ne abilitățile comunicării nonverbale, ne putem dezvolta și aprofunda relațiile cu ceilalți, indiferent de vârstă.

Diferența dintre conexiune și atașamentul sigur

Conexiune… Atașamentul sigur…
Se referă la sentimentele pe care le ai și la conexiunea pe care o creezi cu copilul tău, conexiune ce începe înaintea nașterii și se dezvoltă rapid în primele săptămâni după nașterea bebelușului. Se referă la conexiunea emoțională pe care o are copilul tău cu tine (îngrijitorul său primar) care începe la naștere, se dezvoltă rapid în primii doi ani de viață și continuă să se dezvolte de-a lungul vieții.
Este orientată pe sarcină. Ai grijă de nevoile copilului tău, indiferent dacă este vorba despre a schimba scutece sau a-l hrăni sau a-l duce la antrenamentele de fotbal și la film. Necesită concentrarea ta asupra a ceea ce se întâmplă în prezent între tine și copilul tău. Indiciile nonverbale ale copilului îți spun dacă el se simte fericit sau nu, de exemplu, și tu îi răspunzi fără cuvinte, oglindindu-i copilului expresiile pentru a-i arăta că înțelegi și apoi îl îmbrățișezi.
Îți menții ritmul tău de adult în timp ce ai grijă de copilul tău. De exemplu, te grăbești să îi dai cina copilului tău pentru a avea timp să-ți urmărești emisiunea preferată sau întrerupi jocul cu copilul pentru a răspunde unui mesaj. Urmezi ritmul mai lent al copilului tău și îți dai suficient timp pentru a descifra și pentru a răspunde indiciilor nonverbale ale copilului tău care îți comunică, de exemplu: “Nu mă grăbesc, mă distrez petrecând timp cu tine, pur și simplu”.
Tu, în calitate de părinte inițiezi interacțiunea cu copilul tău. De exemplu, vrei să ai o fotografie drăguță cu micuța ta râzând, astfel că inițiezi timpul de joc sau îi pregătești adolescentului tău mâncarea preferată astfel încât să îți povestească cum stau lucrurile la școală. Copilul tău este cel care inițiază și încheie interacțiunile dintre voi. Ești atentă la indiciile nonverbale ale bebelușului tău dacă, de exemplu, are nevoie de odihnă și atunci amâni fotografiatul. Sau înțelegi din indiciile pe care ți le oferă adolescentul tău că nu este un moment bun pentru a vorbi și amâni întrebările pentru o altă ocazie.
Te concentrezi pe obiective viitoare, de exemplu, prin a încerca să faci tot ce îți stă în putință pentru a avea cel mai deștept și sănătos copil. Te concentrezi doar pe experiențele moment-cu-moment, doar bucurându-te de conexiunea cu copilul tău. Asculți, vorbești sau te joci cu copilul tău, oferindu-ți întreaga atenție în moduri care se simt confortabile pentru el, fără distrageri, doar fiind “în prezent”.

De ce există atât de multă confuzie între conexiune și atașamentul sigur?

Cuvintele conexiune și a te conecta sunt folosite adesea pentru a descrie atât procesul de îngrijire, cât și schimbul emoțional care formează procesul de atașament, chiar dacă acestea sunt modalități foarte diferite de a te conecta cu copilul tău.

• Una dintre ele este o conexiune bazată pe grija pe care un părinte o oferă bebelușului, în timp ce cealaltă se bazează pe calitatea comunicării emoționale nonverbale care are loc între părinte și bebeluș.

• Ambele interacțiuni dintre părinte și copil se pot petrece simultan. În timp ce ai grijă de copil, îl hrănești, îl îmbăiezi, poți, de asemenea, să construiești o conexiune emoțională prin a-i recunoaște indiciile nonverbale și răspunzând la ele.

• Înainte ca experții să înțeleagă schimbările radicale din creierul unui bebeluș în primele luni și ani de viață, atât procesul de îngrijire cât și procesul de atașament arătau foarte similar. Acum, însă, ei sunt capabili să reorganizeze și să înregistreze cu precizie răspunsurile nonverbale ale bebelușilor pentru a reliefa procesul prin care se formează atașamentul la bebeluși.

Pietre de hotar ale dezvoltării în ceea ce privește atașamentul sigur

Înțelegând care sunt pietrele de hotar ale dezvoltării cu privire la atașamentul sigur, poți să observi care sunt simptomele atașamentului nesigur și să faci pași imediați pentru a repara lucrurile. Dacă bebelușul tău pierde mai multe astfel de pietre de hotar ale dezvoltării este vital să te consulți cu pediatrul sau cu un specialist în dezvoltarea copiiilor.

Între naștere și 3 luni, poate bebelușul tău…

• Să urmărească și să reacționeze la culori puternice, mișcare și obiecte?
• Să se întoarcă după sunete?
• Să arate interesat în a privi fețele oamenilor?
• Să zâmbească înapoi atunci când îi zâmbești?

Între 3 și 6 luni, poate bebelușul tău…

• Să dea dovadă de bucurie când interacționează cu tine?
• Să scoată sunete, să gângurească sau să plângă, dacă e fericit sau neferciti?
• Să zâmbească mult în timp ce vă jucați?

Între 4 și 10 luni, poate bebelușul tău…

• Să folosească expresii faciale și sunete atunci când interacționați: să zâmbească, să gângurească sau să râdă?
• Să interacționeze jucăuș cu tine?
• Să alterneze înainte și înapoi cu gesturi (să primească și să ofere) sunete și zâmbete?

Între 10 și 18 luni, poate bebelușul tău…

• Să joace jocuri cu tine, precum cucu-bau și să cânte?
• Să folosească sunete precum ma, ba, na, da și ga?
• Să folosească gesturi diferite (uneori unul după altul) pentru a arăta lucruri precum a da ceva, a face cu mâna sau a se cere la oliță?
• Să își recunoască numele atunci când este strigat?

Între 18 și 20 luni, poate beblușul tău…

• Să știe și să înțeleagă cel puțin 10 cuvinte?
• Să folosească cel puțin patru consoane în cuvinte, precum b, d, m, n, p, t?
• Să folosească cuvinte, gesturi și semnale pentru a-și satisface nevoile – să arate cu degetul spre ceva, să vă conducă spre un anumit lucru, etc.?
• Să se bucure de jocuri de rol, de exemplu, precum îmbrățișarea sau hrănirea unui animal de pluș?
• Să arate familiaritate cu oameni sau părți ale corpului prin a le arăta sau prin a se uita la ele atunci când sunt numite?

La 24 luni, poate bebelușul tău…

• Să știe și să înțeleagă cel puțin 50 de cuvinte?
• Să folosească două sau mai multe cuvinte împreună pentru a spune ceva, de exemplu, “vreau lapte” sau “mai vreau biscuiți”?
• Să se angajeze în jocuri de rol mai complexe, precum hrănirea unui animal de pluș sau plimbarea unui animal de pluș într-un cărucior?
• Să arate interes față de joaca cu alți copiii, oferindu-le jucării sau alte obiecte?
• Să răspundă la întrebări despre oameni cunoscuți sau despre obiecte care nu sunt prezente atunci?

La 36 luni, poate bebelușul tău…

• Să pună gânduri și acțiuni împreună, precum “somnoros, vreau păturica” sau “foame de iaurt” (în timp ce se îndreaptă spre frigider)?
• Să se bucure atunci când vorbește sau se joacă cu alți copii?
• Să vorbească despre emoții, senzații și interese și să arate cunoașterea timpului (trecut și viitor)?
• Să răspundă la întrebările “cine?”, “ce?”, “când?” și “unde?” fără prea multe probleme?
• Să pretindă că intră în pielea mai multor personaje – fie costumându-se și jucându-se, fie folosind marionete sau păpuși?

Obstacole care stau în calea creării unei relații de atașament sigur

Obstacole în crearea unui atașament sigur pot apărea atunci când copilul tău este bebeluș. Se poate să îți iubești cu tot sufletul bebelușul, și totuși să nu fi echipat pentru a îndeplini nevoile unui sistem nervos imatur de bebeluș. Din moment ce bebelușii nu se pot calma și alina singuri, ei se bazează pe tine să faci asta pentru ei. Cu toate acestea, dacă tu nu reușești să îți gestionezi propriul stres, să te recompui repede și să îți regăsești calmul astfel încât să te concentrezi în fața factorilor zilnici de stres, nu vei reuși să îți calmezi și să îți alini bebelușul. Chiar și un copil mai mare se va uita la tine, părintele său, drept o sursă de siguranță și conexiune și, nu în ultimul rând, de atașament sigur. Dacă, totuși, te simți adesea deprimat, anxios, furios, trist, preocupat sau dacă din orice motiv nu reușești să fii calmă și prezentă pentru copilul tău, dezvoltarea sa fizică, emoțională și intelectuală ar putea avea de suferit.

Noul domeniu al sănătății mintale infantile, cu accentul său pus pe cercetările legate de dezvoltarea și funcționarea creierului, precum și de rolul părinților în dezvoltarea copiiilor, furnizează o înțelegere mai clară cu privire la factorii care pot compromite formarea unui atașament sigur. Dacă îngrijitorul primar sau copilul au o problemă de sănătate, comunicarea nonverbală dintre ei poate fi afectată, ceea ce, în schimb, poate afecta relația de atașament.

Modul în care starea de bine a copilului poate influența relația de atașament

Experiența modelează creierul și acest lucru este cu atât mai adevărat pentru nou-născuți, ale căror sisteme nervoase sunt în mare parte încă nedezvoltate.

• Atunci când un bebeluș experimentează dificultăți în pântecul mamei sau în procesul nașterii – în timpul unei nașteri prin cezariană, de exemplu – sistemul său nervos poate fi compromis.

• Copiii adoptați sau cei care petrec timp în spital imediat după naștere și departe de părinți, pot avea experiențe care să îi facă să se simtă stresați, confuzi și nesiguri.

• Bebelușii care par să nu se mai oprească din plâns – ai căror ochi sunt mereu închiși, pumnii strânși și corpul rigid – pot avea dificultăți în a trăi și primi alinare chiar și de la un îngrijitor foarte acordat la nevoile sale.

Din fericire, întrucât creierul unui bebeluș este atât de nedezvoltat și influențat de experiență, un copil poate depăși orice dificultate de la naștere. Poate fi nevoie de câteva luni, însă, dacă îngrijitorul primar își păstrează calmul, concentrarea, înțelegerea și constanța, bebelușul se va simți, într-un final, suficient de relaxat pentru a permite procesului unui atașament sigur să se petreacă.

Modul în care starea de bine a unui copil mai mare poate influența relația de atașament

Experiența unui copil și mediul înconjurător îi poate afecta acestuia abilitatea de a forma un atașament sigur. Uneori, circumstanțele care pot influența atașamentul sigur nu pot fi evitate, însă copilul este prea mic pentru a înțelege ce s-a întâmplat și de ce. Pentru un copil, se simte pur și simplu ca și cum nimănui nu-i pasă și își pierde încrederea în ceilalți, iar lumea devine un spațiu nesigur.

• Un copil primește atenție doar atunci când are un comportament extrem.
• Nevoile copilului sunt uneori împlinite și alteori nu. Copilul nu știe niciodată la ce să se aștepte.
• Un copil este spitalizat sau separat de părinții săi.
• Un copil este mutat de la un îngrijitor la altul (poate fi rezultatul adopției, asistenței maternale sau pierderii unui părinte).
• Un copil este maltratat sau abuzat.

Modul în care starea de bine a îngrijitorului primar poate influența relația de atașament

Sentimentele pe care le trăiești în calitate de îngrijitor primar pot forma procesul de dezvoltare care are loc în creierul unui copil. Dacă ești extrem de stresat, deprimat, traumatizat sau indisponibil, indiferent din ce motiv, este posibil să nu mai ai gradul de conștientizare sau sensibilitatea pentru a oferi oglindirea emoțională pozitivă de care are nevoie un copil pentru a-și forma un atașament sigur.

Uneori, chiar și un îngrijitor sănătos, grijuliu și responsabil poate avea probleme în a înțelege și în a iniția o relație de atașament sigur cu propriul copil. Dacă, ca și copil, nu ai experimentat cum se simte o relație de atașament sigur cu propriul tău îngrijitor primar, poți să nu îți dai seama de cum arată sau cum se simte un astfel de atașament. Însă adulții se pot schimba în bine, de asemenea. Așa cum îți poți mări rezistența fizică prin exerciții și o dietă sănătoasă, poți învăța și să faci față unor factori de stres ce par copleșitori și să îți gestionezi emoțiile astfel încât să nu interfereze cu abilitatea de a crea o relație de atașament sigur.

Distrageri ale vieții de zi cu zi

Telefoanele mobile, computerele, televizorul și nenumărate alte distrageri ale vieții de zi cu zi, te pot împiedica din a fi, într-adevăr prezent pentru copilul tău. A răspunde la un e-mail urgent în timpul prânzului, a-i scrie un mesaj unei prietene în timpul unui joc sau lenevirea în fața televizorului cu copilul tău – sunt toate mijloace prin care părinții pierd oportunitatea de a face contact vizual cu copiii lor și de a se angaja într-un proces de atașament securizant. Fără contact vizual și fără atenția ta totală, vei pierde din vedere indiciile nonverbale ale copiiilor tăi.

Repararea relației de atașament sigur este mereu posibilă

Nu trebuie să fii un părinte perfect pentru a-ți construi o relație de atașament sigur cu bebelușul tău – nimeni nu este capabil să fie prezent în totalitate și să îi acorde atenție copilului 24 de ore pe zi. Întrucât creierul este capabil de schimbare, repararea este mereu posibilă și poate chiar să întărească relația de atașament sigur.

Dacă observi că există o deconectare între voi, atunci când ai interpretat greșit sau nu ai fost atentă la indiciilor copilului tău și încerci să repari continuând să cauți să înțelegi ce s-a întâmplat și care sunt nevoile copilului tău, procesul de atașament sigur va rămâne pe calea cea bună. Efortul implicat în reparare poate adânci încrederea, spori reziliența și poate construi o relație mai rezistentă.

Comunicarea nonverbală – sugestii pentru un atașament sigur

Indiciile nonverbale sunt semnale senzoriale comunicate printr-un anumit ton al vocii, o anumită atingere sau o anumită expresie facială. Îngrijitorul primar al unui copil aduce toate aceste calități împreună pentru a crea un sentiment de recunoaștere, siguranță și confort pentru copil. Chiar și atunci când un copil este suficient de mare pentru a vorbi, comunicarea nonverbală rămâne cheia pentru a construi și menține un atașament sigur.

Contact vizual – Te uiți cu afecțiune la copilul tău și el percepe emoția pozitivă pe care i-o transmiți prin aceste semnale nonverbale și se simte în siguranță, relaxat și fericit. Dacă ești deprimat, stresat sau distras, e posibil ca nici măcar să nu te uiți în ochii copilului tăi. Menținerea unui contact vizual joacă, de asemenea, un rol important în susținerea fluidității unei conversații între tine și copil.

Expresiile faciale – Fața ta este disponibilă pentru a exprima nenumărate emoții fără ca tu să scoți un cuvânt. Dacă expresiile tale sunt calme și atente atunci când comunici cu copilul tău, el se va simți în siguranță. Însă, dacă fața ta exprimă furie, grijă, tristețe, frică, disconfort sau suferință, copilul tău va percepe aceste emoții negative și se va simți stresat și nesigur.

Tonul vocii – Chiar dacă pare prea mic pentru a înțelege cuvintele pe care le folosești, copilul tău poate înțelege diferența dintre un ton al vocii care este dur, indiferent sau preocupat și un ton al vocii care transmite blândețe, interes, grijă și înțelegere. Atunci când vorbești cu copiii mai mari, asigură-te că folosești un ton al vocii care se potrivește cu ceea ce spui.

Atingeri – Modul în care îți atingi copilul îți transmite starea emoțională – fie că ești atent, calm, blând, relaxat sau supărat, indisponibil și stresat. Modul în care îl speli, ridici sau porți în brațe pe bebeluș sau modul în care îmbrățișezi un copil mai mare, o atingere blândă a brațului sau o bătaie reasigurativă pe spate pot transmite foarte multă emoție unui copil.

Limbajul corporal – Vorbește-i copilului cu brațele încrucișate și cu capul pe spate și copilul tău te va percepe drept dezinteresat și defensiv. Dar, rămâi într-o poziție relaxată, deschisă, înclinată către copil și acesta va simți că pentru tine este important ceea ce el îți spune. Modul în care stai, te miști și te porți comunică nenumărate lucruri copilului tău.

Ritm, coordonare și intensitate – Ritmul, coordonarea și intensitatea discursului tău, mișcările și expresiile faciale îți pot reflecta dispoziția. Dacă menții un ritm de adult sau ești stresat sau altfel neatent, acțiunile tale nonverbale vor face prea puțin pentru a calma, alina sau reasigura un copil. Trebuie să fii conștientă de preferințele copilului tău când vine vorba de ritm și intensitate, care, adesea, sunt mai lente și mai puțin intenese decât îți vine ție firesc.

Distribuie acum

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Sabina Strugariu

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA