Atunci când suficient este insuficient

Ți-ai dorit vreodată un lucru atât de tare încât ai fi făcut orice pentru a-l obține – ai lucrat mai mult sau ai făcut economii pe o perioadă mai lungă de timp; poate chiar ai rugat vreun sfânt să-ți îndeplinească dorința? Indiferent că a fost vorba despre o ciocolată fină sau despre o experiență inedită, odată savurate, dădeai startul unui nou maraton al dorințelor.

Mintea noastră tânjește continuu după ceva mai bun, mai mult, ceva diferit. Ar putea fi vorba despre o nouă experiență, o nouă senzație sau poate chiar despre un lucru care odată achiziționat – credem noi – ne-ar putea aduce fericire sau mai multă plăcere.

Societatea în care trăim ne încurajează – și condiționează – să căutăm satisfacția, mulțumirea, fericirea în exterior, în afara noastră. Ideea că acest moment nu este în regulă așa cum este el ne împinge spre supraconsum. Ne determină să vrem mai mult, să râvnim la ceea ce încă nu avem. Hrănim și creștem, cu perseverență, gânduri de lăcomie susținute de iluzia că vom atinge fericirea supremă, un soi de Nirvana care ne așteaptă la capătul drumului nostru.


Realitatea este că o minte lacomă, aflată într-o neobosită goană după mai mult, nu poate fi vreodată satisfăcută. Rezultatul acestei vânători de iluzii este, aproape invariabil, reprezentat de o serie de acțiuni nesănătoase însoțite de multă dezamăgire.

Cu toate acestea, există câteva căi prin care poți spune STOP acestei „spirale” care te îndepărtează de sistemul tău de valori, de ceea ce este cu adevărat important pentru tine.

Primul pas presupune a deveni conștient de dorința care îți dă târcoale. Acordă atenție imaginii care se conturează în mintea ta. Rămâi în contact cu ceea ce simți și doar observă ce se întâmplă în corpul tău. Imaginează-ți că aproape ai obținut ceea ce îți dorești… permite-ți să simți acea tensiune. Manifestă curiozitate față de modul de exprimare a dorinței tale.


Odată prezentă în minte dorința ta, dă-i drumul. Admir-o pentru ceea ce este, fără intenția de a o poseda.

Orientează-ți apoi atenția pe ceva ce deții deja. Oferă-ți șanșa de a aprecia acel lucru sau experiență. Ar putea fi sănătatea ta, persoanele pe care le ai în jur, etc. Doar observă starea ta. Cum te face să te simți ideea că ai tot ce ai nevoie pentru a fi mulțumit? Că ceea ce ai în prezent este suficient? Apoi spune-ți asta în gând – „Am tot ce am nevoie în acest moment.

imboldul de a obține mai mult și mai mult are și o parte întunecată

Probabil că te întrebi, în timp ce citești, dacă ar trebui să eliminăm orice dorință care ne-ar putea aduce o picătură de satisfacție sau mulțumire. Răspunsul este categoric, nu. Strădania de a fi mai bun decât ieri nu este lipsită de valoare, dimpotrivă ne permite să ne dezvoltăm. Însă imboldul de a obține mai mult și mai mult are și o parte întunecată – atunci când suntem distrași de această parte din noi care își dorește să se simtă mai bine decât ne simțim acum, ceea ce se întâmplă de fapt este că nu mai alocăm resursele în direcția atingerii nevoilor noastre cele mai profunde. Există o diferență – subtilă, ce-i drept – între dorință și „poftă”. Este vorba despre diferența între lăcomie și generozitate. Putem să manifestăm generozitate doar în momentul în care știm că avem și suntem suficienți.

Cum îmi dau seama când este suficient?

Observând! De pildă, atunci când ne este foame corpul nostru ne transmite niște semnale. Însă atunci când ne este poftă trăim oare aceleași senzații?

Îmi doresc sau am nevoie?

Atunci când setea de mai mult pune stăpânire pe mine este indicat să port un dialog cu mine. „Ai nevoie de acel lucru?”, „Vei utiliza vreodată acel lucru?”, „Mai deții astfel de obiecte?”.

Ce mă hrănește cu adevărat?

Realizează o scurtă incursiune în mintea, sufletul și corpul tău. Ce le hrănește cu adevărat? Care sunt acele gânduri care îți alimentează mintea? Dar inima? Ce aduce satisfacție în corpul tău? Savurarea alimentelor sau alteceva?

„Cultivează-l pe suficient”!

Nu mai este o noutate faptul că creierul nostru este plastic. Adică poate fi antrenat. Așadar, transformă gândul „Am tot ceea ce am nevoie în acest moment” în practică zilnică.

Astfel, devenind mai puțin reactivi la dorințele noastre și mai conștienți de trucurile pe care acestea le joacă uneori, putem învăța treptat să ne bucurăm de ceea ce avem.

Distribuie

Alexandra Rițiu

Este psiholog clinician și psihoterapeut relațional. A absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității „Babes-Bolyai” și două programe de formare în psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Coordonează programele de formare în psihoterapia familiei, desfășurate prin AMPP în Baia Mare și este direct implicată în diferite programe naționale de promovare a drepturilor copilului.

Mai multe articole de Alexandra Rițiu

Articole similare

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA