Anii de frământări ai adolescenței

Adolescența este trăită ca o perioadă turbulentă atât de adolescenți, cât și de părinții acestora, însă părinții adoptivi au, adesea, o dificultate în plus: “Cât anume din aceste turbulențe se datoarează statutului de adolescent și cât celui de copil adoptat?”. Este adevărat că nu toți adolescenții se exteriorizează prin izbucniri de furie, crize sau alte comportamente extreme, însă cu toții experimentează diferite schimbări problematice: o nevoie sporită de independență care vine să contrasteze cu frica de a se separa de familie, dificultăți în a-și găsi un loc în lumea adulților, gestionarea propriului corp și toate schimbările care survin în această perioadă. Nu există vârstă care să nu fie însoțită de schimbări, însă în adolescență schimbările sunt mult mai rapide și vizibile, iar trecerea de la copilărie, când lumea este explorată cu precădere prin joc, la asumarea responsabilităților ce survin cu maturizarea necesită un set noi de atitudini, un limbaj nou, alte strategii și comportamente față de cele specifice copilăriei.

Chiar dacă cei mai mulți dintre noi vorbim despre schimbare cu precădere atunci când ne dorim să scăpăm de ceva ce nu funcționează sau nu ne este pe plac, uităm, uneori, că până și schimbările pozitive aduc cu ele un anumit grad de stres și că avem nevoie de susținere pentru a ne adapta la “nou”.

Am putea sintetiza aceste schimbări ce survin în perioada adolescenței sub patru categorii:

1. Acceptarea schimbărilor fiziologice și a maturizării sexuale
2. Crearea unei noi identități
3. Creșterea gradului de independență față de familie
4. Adoptarea unei noi scale de valori și obiective pe termen mediu și lung


Strategii pentru părinți:

• Să menținem o atitudine calmă, chiar și atunci când există tensiuni. Uneori, atunci când suntem supărați sau nervoși, riscăm să devenim irascibili și duri și să spunem cuvinte care rănesc profund. Și e posibil ca persoana rănită, în acest caz un adolescent hipersensibil, să țină minte cuvintele noastre cu mult după ce noi le-am uitat.

• Să le dăm copiilor noștri posibilitatea de a face alegeri, de a lua hotărâri, dar și de a se răzgândi în privința lor atunci când simt acest lucru. Nu rezolvăm nimic dacă îi obligăm să aleagă între opțiuni care se exclud reciproc, precum: “Fie faci cum îți spun eu, fie nu mai ai ce discuta cu mine”. Uneori adolescenții fac afirmații provocatoare pentru că se simt dați la o parte sau pentru că au nevoie să simtă că ceea ce trăiesc nu este static și plictisitor.

• Să încercăm să nu răspundem furiei tot cu furie, ci cu înțelegere față de ce anume stă dincolo de exprimarea provocativă sau intempestivă a copilului nostru adolescent. De multe ori când un adolescent aruncă afirmații de tipul “M-am săturat de voi”, “Abia aștept să plec de aici”, etc. în spatele acestora stau, mai degrabă, întrebări: “Oare mă veți iubi la fel de mult dacă nu mă ridic la nivelul așteptărilor voastre?Mă veți abandona dacă aleg ceva diferit pentru mine?”.

• Este important să le creăm oportunități și să îi susținem pe adolescenți să ia decizii și să aibă inițiative ce le pot dezvolta sentimentul de siguranță și încredere în sine. Chiar dacă, de exemplu, nu ne plac alegerile vestimentare sau muzica pe care o ascultă, să nu uităm că adolescența este o perioadă a explorărilor și putem accepta câteva din lucrurile care nu ne sunt pe plac, mai ales dacă nu își fac rău lor sau celor din jur.


• “Gardurile bune îi fac și pe vecini să fie buni”, după cum spunea poetul Robert Frost – adolescenții au nevoie de limite, însă nu orice limită merită impusă. Să stabilim ce este cu adevărat important și să încercăm să fim coerenți și constanți cu regulile pe care le instaurăm. Este firesc să întâmpinăm rezistențe din partea adolescenților, însă, în calitate de părinți, suntem răspunzători pentru copiii noștri chiar și atunci când nu suntem de acord cu ei.

• Atunci când stabilim regulile casei să ținem minte că prea multe reguli pot fi resimțite de adolescenți ca oprimare, în timp ce prea puține reguli pot fi interpretate ca nepăsare sau ca indiferență din partea părinților față de experiența lor. Nu este nevoie să ne definim relația cu adolescenții prin câte reguli avem de respectat, ci prin clarificarea regulilor înainte ca situațiile care le impun să excaladeze și să creăm alte și alte reguli de fiecare dată când avem neînțelegeri cu copiii noștri adolescenți. Este important să ne consultăm și cu adolescenții atunci când stabilim regulile, pentru a-i ajuta să-și însușească criterii în funcție de care să-și asume consecințele propriilor comportamente și acțiuni, fie ele pozitive, fie negative.

• Să menținem un dialog deschis cu copiii noștri, astfel încât aceștia să se simtă autonomi și capabili de a-și asuma responsabilitatea pentru alegerile și felul lor de a fi, dar să poată apela la noi atunci când au nevoie de susținere și ajutor.

• Să clarificăm faptul că aceasta este familia lor, chiar dacă vor simți nevoia să petreacă mai mult timp în afara ei sau dacă își vor dori să mențină contactul cu prima lor familie (fie ea familia biologică sau asistenții maternali).

• Să încercăm să nu reacționăm exagerat atunci când aceștia fac greșeli, atâta timp cât nu sunt greșeli majore, care le pun viața sau siguranța în pericol, totul se poate remedia.

• Unul dintre cele mai importante aspecte este să ne menținem simțul umorului. Adolescența nu este o boală terminală.

• Poate fi util să ne întâlnim și cu alți părinți de copii adolescenți, astfel încât să ne împărtășim experiențele și să căpătăm puțin curaj și susținere de la persoane cu care avem lucruri în comun.

Distribuie acum

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Mai multe articole de Sabina Strugariu

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA