Este actriță de teatru și film, cadru didactic și mamă. Nu își arată vârsta, deși viața nu i-a arătat, mereu, doar partea ei frumoasă și strălucitoare. De altfel, nici mass media nu i-a fost solidară în momente-cheie, dar a reușit să pună preț pe activitatea sa profesională și să își urmeze planurile pregătite. Despre emoții, terapie, provocări și planuri de viitor am discutat în rândurile de mai jos ale interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, de pe paginadepsihologie.ro cu actrița Adriana Irimescu.
Care este cel mai nebunesc lucru pe care l-ai făcut pentru un iubit?
N-am făcut. Sau nu îmi amintesc. Sau, habar n-am, nu le-am considerat nebunești. Nu-s drama queen. Sau nu în zona asta.
Dacă ai da timpul înapoi, ce ai schimba, la relațiile trecute?
Pe mine m-aș schimba. De multe ori m-am pierdut pe mine în relațiile avute. Nu mai fac asta. Nu, nu-s cameleonică. Sunt tolerantă. Sau am fost. Excesiv de tolerantă. Nu, n-ar trebui să folosesc trecutul. Sunt încă tolerantă cu oameni care nu au meritat și nu merită. Important e că ei nu mai contează, nu mai au valoare – în sensul de a fi valoroși pentru mine.
Cu ce vine la pachet viața la 40+?
Ha! Cu libertate de mișcare și je me’n fiche-ism. Iau lucrurile mult mai ușor. Nu le mai simt în plexul solar. Nu prea mai vreau să demonstrez nimic. Ah, daca aș fi gândit așa la 20.
Ce simți acum, când fiul tău, Marc, îți calcă pe urme?
Nu-mi calcă pe urme. E scenarist. N-a vrut să fie actor și pentru că știu motivele reale, sunt foarte mândră de alegerile lui. Scrisul îi face bine, îi place, pare fericit cu alegerea lui. Și îi este recunoscută valoarea. Deja.
Care este relația ta cu greutatea corporală și cum gestionezi tumultul culinar din perioadele stresante?
Nu am probleme cu greutatea corporală. Am 53,5 kg, ca-n liceu, am avut și mai multe kg, nu mă stresează, reglez din sport și alimentație. A fost o perioadă în viața mea când aveam 59-60 kg, nu mi se părea nimic în neregulă. Într-o bună zi m-am urcat pe cântar și am zis oops, am 60 kg, atât aveam și când eram însărcinată în luna a 9-a cu Ari, trebuie să fac ceva. Și am făcut. M-am reapucat de alergat. Nu cred în diete, mănânc de toate, cu măsură dacă mi se pare că am depășit măsura.
Când te-a „lovit“ destinul, cel mai tare?
În copilărie. Copil fiind nu înțelegi ce ți se întâmplă. Și mai ales de ce. Și de ce nu-ți explică nimeni nimic.
Actor, profesor, prezentator TV. Care este „pălăria“ profesională ce te avantajează cel mai bine?
Actriță. Îmi place introspecția. Sunt addicted.
Ai apelat, de-a lungul timpului, la consiliere psihologică?
℗PUBLICITATE
O, da. Normal. Am avut nevoie și recunosc îmi place maxim la terapie. Am fost și la duhovnic. Asta ca să fiu corectă.
Ce ți s-a reproșat cel mai mult, în cuplu?
Că nu am răbdare. Pentru că nu am. Asta ar fi așa un reproș ușurel. Dar, ceea ce a fost un numitor comun, nu e ceva palpabil, ci se află mai degrabă în comportamente subtile, o oarecare detașare emoțională care intervine atunci când sunt rănită și care nu dispare cu totul, se poate estompa. Și un fel de neliniște. În toate sensurile ei.
Care crezi că este acel lucru care altora li se pare ciudat, dar ție, normal?
Sa mănânc ochii peștelui fript la grătar. Și zgârciuri.
În viața de zi cu zi ești, mai degrabă, rațională sau emoțională?
Combinație. Când eram mult mai tânără eram eminamente emoțională. Acum sunt, într-o primă fază, emoțională, apoi raționez.
Ce părere ai despre telenovelele românești? Ți-ar plăcea să faci parte dintr-o astfel de producție, în prezent?
Am jucat în prima telenovelă românească. E meseria mea. Unele producții sunt de bună calitate. Altele, nu neapărat. Meseria asta este una ciudată, un actor are nevoie să joace, să filmeze. Alții creează în general contextul. Nu mulți sunt cei care își permit să refuze proiecte. Iar femei (actrițe) sunt extrem de puține. În România. Da, cred ca mi-ar plăcea. Într-o lume ideală aș face doar teatru.
Cum tolerezi zvonurile nefondate din presă la adresa ta?
Hmmm, ce interesant ai pus întrebarea. Puțină lume își pune problema că zvonurile și „știrile“ apărute despre mine sunt nefondate. Îți mulțumesc. Da, sunt nefondate într-un procent aproape de maximum. Știu că și eu alimentez acest fapt, refuzând să comentez și să povestesc. Dar chiar cred că viața mea privată și ceea ce s-a petrecut trebuie să rămână la mine. Nu-i înțeleg pe cei care, fără niciun filtru, povestesc vrute și nevrute și emit opinii care nu au nicio legătură cu realitatea. Nu-mi place nici victimizarea. N-o practic.
Ce ai vrea să-ți aducă 2024, din punct de vedere profesional, și unde te putem vedea jucând, în perioada următoare?
Îmi doresc să punem în scenă un text scris de Bianca Popp. „Copilul exterior“ se numește. Este excelent. Regizoarea va fi Anca Colțeanu. La FF Theatre puteți vedea „Fericirea în 5 pași“, comedie, cu mare succes la public. La Opera Națională pentru „Jurnalul unei iubiri“ și la Arte dell Anima, „Totul despre femei“. Ah, și să vedeți sezonul 3 din „Cursa prin istorie“, pe TVR 2.
Ce ți-ai spus, în dimineața aceasta, când te-ai privit în oglindă?
Adriana, mișcă-ți fizicul și răspunde-i Biancăi la întrebări. Ești om de cuvânt, n-o mai amâna.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
