Accesele de furie ale copilului: reglarea de sus în jos

Mona Delahooke este Doctor în Psihologie, fiind specializată în Psihologie Pediatrică. Într-un articol publicat pe blogul ei, aceasta vorbește despre cum ne ajută noile descoperiri din domeniul neuroștiințelor să înțelegem crizele de nervi ale copiilor.

Sunt mulți părinți care merg pe poante în preajma copiilor lor de frica acestor crize. O petrecere în familie poate declanșa astfel de momente sau o simplă ieșire la magazin. Gălăgia, locurile care nu le sunt cunoscute, rude și prieteni care încearcă să-i pupe și să-i strângă în brațe le pot declanșa o adevărată criză. De obicei timizi și tăcuți, o mare parte dintre acești copii au periodic astfel de crize pentru motive pe care nici părinții și nici medicii lor pediatri nu le pot înțelege.

Aceste comportamente problematice sunt un mare motiv de îngrijorare pentru mulți părinți și specialiști. Cu toate acestea, multe dintre strategiile recomandate pentru calmare eșuează. Dar de ce oare? Deoarece sunt bazate pe o premiză falsă: aceea conform căreia copiii își pot controla gândurile, emoțiile și comportamentele. În mod incorect presupunem că cei mici au capacitatea de a planifica, analiza și a controla intenționat emoțiile copleșitoare care provoacă crizele, spune Dr. Mona Delahooke.

În realitate, majoritatea copiilor nu au dezvoltat încă aceste abilități. Iar dacă unui copil îi lipsește abilitatea de a-și controla comportamentul, niciun fel de explicații, de mită sau apeluri la ”puterea minții” nu-l vor putea convinge să se poarte frumos.


Ce nu prea înțelegem este faptul că abilitatea copiilor de a-și controla comportamentul, numită de specialiști gândire de sus în jos, se dezvoltă în timp. Aceasta variază de la copil la copil și depinde de mai mulți factori, inclusiv cei genetici, relaționali și de mediu. Tina Bryson și Daniel Siegel au denumit partea creierului responsabilă pendru gândirea de sus în jos creierul de la etaj.

Majoritatea copiilor care nu se poartă frumos nu ”sunt prost crescuți” și nu ”fac special”, cum tot se întâmplă să auzim. Aceste comportamente sunt răspunsuri automate ale sistemului lor nervos imatur activate de stres.

Dar care este cel mai bun mod de a face fată acestor crize? Putem începe să construim stabilitate emoțională și echilibru de jos în sus. Facem asta găsind căi de a ajuta fiecare copil să se simtă în siguranță în relații pline de dragoste și respect pentru individualitatea fiecărui copil. Este bine să prioritizăm calmarea creierului de la parter înainte de toate, deoarece acesta este este primitiv și reactiv.

Când folosim strategii de sus în jos ca să ajutăm copiii ai căror capacitate de a regla emoția de jos în sus nu este atât de puternică, le transmitem mesajul fals că ”s-ar putea controla doar dacă ar încerca mai mult”. Să auzi asta în mod repetat poate avea costuri semnificative pentru stima și încrederea în sine dar și pentru relația părinte-copil.


Trebuie să înțelegem că a-ți controla emoțiile și comportamentele ai nevoie, mai întâi de toate, de o fundație puternică. Această fundație a autocontrolului necesită reglare emoțională sau abilitatea de a te simți sigur și calm. Ca un copil să învețe să-și controleze corpul și mintea sunt necesari îngrijitori care să fie capabili de de a-l calma așa cum fiecare copil așa cum el(ea) are nevoie. Autoreglarea emoțională se dezvoltă în relații pline de iubire între adult și copil în care este mai degrabă vorba de co-reglare. Autoreglarea nu se dezvoltă de la sine!

În timp, aceste abilități ajung să formeze fundația casei emoționale a copilului nostru, o fundație construită cu iubire și răbdare de către părinți și îngrijitori atenți la nevoile individuale ale fiecărui copil. Este rolul nostru să lucrăm la fundația stabilității emoționale a copiilor noștri, având grijă că ei sunt totdeauna siguri. Cu abordarea de sus în jos, în timp, chiar și cei mai dificili copii învață să facă față situațiilor neașteptate sau nefamiliare.

Câteva recomandări de reținut atunci când construim abilitățile de reglare de sus în jos:

1. Conectează-te emoțional cu copilul tău înainte de a adresa comportamentele problematice sau de a căuta soluții. Găsește căi de a comunica (fără cuvinte) mesajul ”văd că suferi dar nu ești singur”. Suntem obișnuiți să vorbim mai înainte de toate, pe când primul nostru pas ar trebui să fie pur și simplu să fim alături de copil din punct de vedere emoțional, transmițându-i mesajul că este în siguranță. A se simți în siguranță este un element critic care stă la baza fundației sănătății emoționale.

2. După ce-i recunoști emoțiile cu compasiune, ajută copilul să-și calmeze corpul și mintea. Fiecare copil are preferințele lui atunci când vine vorba de a fi calmat. Pentru unii, o voce calmă face treaba, alții preferă să fie legănați, sau alții îmbrățișați. Sunt copii care își doresc doar să te aibă acolo, fără să faci nimic anume. Cu timpul, vezi care sunt modurile de a ajuta fiecare copil să găsească moduri de a-și calma corpul.

3. Odată ce un copil a descoprit alături de un adult iubitor calea de a se calma, putem începe să folosim gândirea de sus în jos pentru a-i ajuta să descopere cum să plănuiască din timp și să găsească noi moduri de a face față. Asta funcționează numai după ce fundația reglării emoționale este solidă.

4. A-i ajuta pe cei mici începe cu cultivarea propriei noastre stabilități emoționale, a calmului și reglării. Crizele copiilor ne pot scoate din pepeni de cele mai multe ori, uitând cum să facem să rămânem calmi și raționali. Ajută mult să ne reamintim că cei mici nu fac special ci au o reacție de răspuns la stres. Prezența noastră plină de compasiune, atentă la nevoile individuale ale fiecărui copil, este cea mai bună cale de a calma furtuna emoțională prin care trece cel mic.

Distribuie acum

Cristina Petrescu-Ghenea

Este medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București și programul de formare al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții asociatiei, autor al site-ului paginadepsihologie.ro și coordonator al grupurilor de formare în psihoterapia familiei din București.

Mai multe articole de Cristina Petrescu-Ghenea

Explorează

NE-AR PLĂCEA SĂ AFLĂM OPINIA TA